Să fim milostivi cu frații noștri, ca să fie și Dumnezeu milostiv cu noi!

Milostenia este cea mai mare şi cea mai bineplăcută lui Dumnezeu jertfă. De aceea, şi Apostolul ne sfătuieşte: Facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu (Evrei 13, 16).

Milostenia este cea mai mare și cea mai bineplăcută jertfă lui Dumnezeu. De aceea, și Apostolul ne sfătuiește: „Facerea de bine și întrajutorarea nu le dați uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu” (Evrei 13, 16).

În Faptele Apostolilor ni se povestește un fapt grăitor legat de milostenia creștină. Într-o zi, la ora trei după-amiază, Sfinții Apostoli Petru și Ioan au urcat împreună la templu ca să se roage. La poarta templului ședea un șchiop din naștere, care cerșea. Cum s-au apropiat Apostolii, omul acela i-a rugat să-l miluiască. Atunci, Petru i-a spus: Privește la noi. Bietul olog îi privea cu atenție. După felul cum arătau cei doi, se vedea limpede că erau săraci.

Și atunci, ce au făcut ei? Credeți că l-au lăsat pe omul acela nemiluit? Nu. I-au dat ceva fără asemănare mai de preț decât banii, căci Petru i-a spus: Argint și aur nu am; dar ce am, aceea îți dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă! Și luându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Atunci, ologul a stat în picioare și a început să meargă (Fapte 3, 1-8).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 289)

De la același autor

Ultimele din categorie