Doamne, Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă!

Când omul ajunge la starea de linişte, poate atunci să transmită şi altora lumina care luminează gândul lui. Mai înainte, însă, trebuie să repete vorbele prorociţei Ana: „Din gura voastră să nu iasă cuvinte-răsunet” (I Regi 2, 3).

Cel ce păşeşte către starea de linişte fără să se abată, primeşte din belşug harisme duhovniceşti.

Sfinţii Părinţi care dobândiseră starea de linişte şi erau adumbriţi de harul dumnezeiesc trăiau mulţi ani.

Când omul ajunge la starea de linişte, poate atunci să transmită şi altora lumina care luminează gândul lui. Mai înainte, însă, trebuie să repete vorbele prorociţei Ana: „Din gura voastră să nu iasă cuvinte-răsunet” (I Regi 2, 3).

Această pace a fost lăsată de Domnul nostru Iisus Hristos ca o comoară nepreţuită ucenicilor Săi înainte de dumnezeieştile Lui Patimi: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27). Despre pacea aceasta spune şi Apostolul: „Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păstreze inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus” (Filipeni 4, 7). „Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14).

Aşadar, de aceea trebuie să năzuim cu fiecare gând, dorinţă şi faptă să dobândim pacea lui Dumnezeu şi să strigăm mereu împreună cu Biserica: „Doamne, Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă” (Isaia 26, 12).

(Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 326)

De la același autor

Ultimele din categorie