Iubite, nu te slăbănogi de gândurile ce vin asupra ta, că este început al nevoinţei. Învaţă-te de la groapa de ploaie, căci când va ploua şi se va aduna apa în groapă, la început ea este tulburată. Iar cu cât zăboveşte, se face mai curată. Deci, iubite, nu te slăbănogi, că scris este: „Păraiele fărădelegii m-au tulburat pe mine”. Şi în alt psalm zice: „Că s-a umplut de rele sufletul meu fi viaţa mea de iad s-a apropiat” (Psalmul 87, 3). Pentru aceea zice: „Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul” (Psalmul 117, 6).

Deci, când va veni în mintea ta vreun gând rău, strigă către Domnul cu lacrimi, zicând: „Doamne, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul, şi mă iartă, Iubitorule de oameni, Doamne, şi surpă pe vicleanul de la mine!’’. Căci cunoscător de inimi este Dumnezeu şi ştie gândurile ce se fac din gândirea cea cu obicei rău şi cele ce ni se aduc din amăgirea dracilor. Şi aceasta cunoaşte-o, că pe cât te nevoieşti şi rabzi, slujind Domnului, pe atât se curăţă mintea ta şi gândurile; că a zis Domnul nostru Iisus Hristos: „Orice mlădiță care aduce roadă, o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă” (loan 15, 2); numai de voieşti să te mântuieşti; că Domnul iubeşte şi ajută celor ce se silesc a dobândi mântuirea.

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 105)