Vorbind despre faptul că fără smerenie nu te poţi mântui, stareţul a dat un exemplu: „O doamnă L-a văzut pe Domnul Iisus Hristos şi în faţa Lui popor mult. La chemarea Lui, prima care s-a dus la El a fost o fetiţă de ţărani, apoi un om în opinci şi toţi cei de origine ţărănească. Doamna a crezut că şi dânsa va fi chemată pentru bunătatea şi, în general, pentru toate virtuţile ei. Dar mare i-a fost mirarea când a văzut că Domnul deja a încetat să mai cheme pe cineva! Atunci s-a hotărât ca ea să-I amintească Domnului de dânsa, dar El S-a ferit de aceasta. Atunci ea a căzut la pământ şi a început să recunoască, smerită, că într-adevăr este mai rea decât toţi oamenii şi nu este vrednică de Împărăţia Cerurilor. Apoi părintele a adăugat: „Iată, unii ca aceştia sunt potriviţi acolo, unii ca aceştia trebuie acolo”.

(Starețul Ambrozie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 146)