Fraților și surorilor, care vă îndoiți de mântuire, să vă întăriți bine în minte că: De-ar face omul toate bunătățile și chiar de s-ar da și la moarte pentru apărarea dreptății, însă fară darul cel sfânt al Domnului nu este mântuire. „A Domnului este mântuirea și peste norodul Său binecuvântarea Sa” (cum zice Prorocul David în Psalmi).

Și iarăși: De-ar săvârși cineva toate răutățile din lume, însă dacă nu-și pierde nădejdea în Dumnezeu și dacă aleargă la pocăință, tot se mântuiește. „Deșartă este mântuirea omului”, zice Psalmistul, adică toată strădania omului este zadarnică fără ajutorul lui Dumnezeu.

Fiecare om este luptat de felurite păcate și se rănește de ele. Deci noi singuri, oricâte bunătăți și oricâte nevoințe am face, nu suntem în stare să ne vindecăm și să dobândim nevinovăția. Darul lui Dumnezeu împlinește toate lipsurile noastre și ne vindecă spre mântuire.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 385)