Mintea este răstignită atunci când gândurile necurate sunt alungate din ea, iar trupul atunci când patimile sunt stârpite. „Un trup dedat plăcerilor nu poate fi sălașul cunoașterii lui Dumnezeu”. Adevărata cunoaștere – „descoperirea tainelor” – este atinsă cu ajutorul virtuților și aceasta este „cunoașterea care mântuiește”.

Principala trăsătură și „dovadă” a acestei cunoașteri este smerenia. Atunci când mintea „se află în sfera cunoașterii adevărului”, atunci orice îndoială dispare și o mare pace și liniște pogoară asupra sa. Această pace a minții se numește „sănătate desăvârșită”. Atunci când puterea Duhului Sfânt intră în suflet, atunci sufletul „învață prin Duh”.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 68)