Unui om care întreabă ce a fost înainte de Hristos

Vă va deveni limpede faptul că înainte de Hristos a fost tot Hristos. Şi că după sfârşitul lumii va fi tot Hristos. Adică înainte de arătarea Cuvântului lui Dumnezeu, a înţelepciunii lui Dumnezeu, a Logosului veşnic în trup omenesc, în misiune personală pe pământ, a fost acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu. 

Deşi sunteţi creştin, întrebaţi: „De vreme ce creştinii vorbesc despre Hristos ca despre centrul şi axul istoriei omeneşti, ce a fost pe lume înainte de arătarea lui Hristos?”. Ştiind că sunteţi un om citit şi ales, cred că atunci când veţi pătrunde puţin mai adânc în învăţătura credinţei lui Hristos, totul vă va deveni limpede.

Vă va deveni limpede faptul că înainte de Hristos a fost tot Hristos. Şi că după sfârşitul lumii va fi tot Hristos. Adică înainte de arătarea Cuvântului lui Dumnezeu, a înţelepciunii lui Dumnezeu, a Logosului veşnic în trup omenesc, în misiune personală pe pământ, a fost acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu, aceeaşi înţelepciune a lui Dumnezeu, acelaşi Logos veşnic al Treimii Celei dumnezeieşti, nearătat în trup, însă lucrând neobosit prin oamenii aleşi, slugile Sale: prin proroci, drepţi, văzători cu duhul şi înţelepţi. Toţi aceştia îşi dădeau numele de „slugi ale lui Dumnezeu”. Iar Hristos nu este slugă, ci Fiu, nici ostaş al împăratului, ci Împărat, nici înaintemergător, ci Mesia.

Aţi văzut, fără îndoială, o dramă al cărei erou principal nu se arată de la început, ci mai târziu, dar toate personajele care se arată pe scenă înainte de eroul principal îl aşteaptă pe acesta, îl vestesc pe acesta; tot ce se întâmplă anunţă venirea lui. La fel şi în uriaşa dramă a întregii lumi: toţi L-au aşteptat şi toţi L-au prevestit pe măreţul Mesia, eroul principal. Şi prorocul Îl numeşte astfel, grăind: „şi va ieşi Domnul ca un viteaz... şi se va arăta slava Domnului, şi tot trupul o va vedea” (Isaia 42, 13 și 40, 5). Aşa a fost prezis cu multe sute de ani mai înainte, aşa a fost prezis, aşa s-a şi întâmplat, fiindcă dimensiunile dramei lui Hristos, atât în timp, cât şi în spaţiu, sunt mai mult decât colosale.

Citiţi pilda Lui despre vierii cei răi (Matei 21, 33). Ea vă va lămuri mai bine decât mine, cel muritor. Şi ascultaţi mărturia Domnului despre Sine Însuşi: „Amin, amin zic vouă: mai înainte de Avraam, Eu sunt” (Ioan 8, 58); iar Avraam s-a născut cu câteva mii de ani înaintea Lui. Încă o mărturie mai ascultaţi din propria Lui gură, şi anume când evreii L-au întrebat: „Cine eşti Tu?”, Iisus le-a zis: „Începutul” (Ioan 8, 25). Aşa Îl numeşte şi cel de-al patrulea Evanghelist, zicând: „La început a fost Cuvântul” (Ioan 1, 1).

În fine, în viziunea apocaliptică a lui Ioan, El Însuşi spune despre Sine din Ceruri: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Cel ce este şi Cel ce era, şi Cel ce va veni... şi am fost mort şi, iată, sunt viu în vecii vecilor, amin; şi am cheile iadului şi ale morţii” (Apocalipsa l, 8, 18).

Vedeţi, deci, că înainte de Hristos tot Hristos a fost, şi după Hristos tot Hristos. Iar cu privire la faptul că El Se va arăta la sfârşit cu putere şi slavă mare, citiţi în Sfânta Evanghelie şi în Apocalipsă: va veni iarăşi pentru a pune capăt acestei drame a lumii, căreia tot El i-a pus şi începutul. Veţi spune: mare este taina aceasta! Dar fluturele este, oare, o taină mică? Cu cât mai mult Ziditorul fluturelui! Pace dumneavoastră şi bucurie de la Hristos Domnul!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul I, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pp. 247-248)

De la același autor

Ultimele din categorie