Un cărturar L-a întrebat pe Iisus Hristos: Învăţătorule! Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar El a zis: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău... şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Lc. 10, 25-27). Ce cuvânt simplu şi tare despre cea mai însemnată lucrare a vieţii noastre de acum, care ne este dată ca să ne pregătim şi să învăţăm! Atâta doar: iubește-L pe Dumnezeu cu toată inima şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi, şi vei trăi şi vei împărăţi veşnic. Cât de uşor este dezlegată cea mai însemnată dintre problemele vieţii! Însă îl dezlegăm, oare, neabătut şi cu fapta? Iată, tocmai această problemă trebuie să o rezolvăm scurt şi limpede, cu toată neclintirea. Viaţa ipostatică, veşnică, este dragoste. Dumnezeu este dragoste, şi viaţa stă în dragostea de Dumnezeu a făpturilor înţelegătoare. Dumnezeu dragoste este, şi cela ce petrece întru dragoste întru Dumnezeu petrece, şi Dumnezeu întru dânsul (I In. 4,16) rămâne; în vrajbă stă moartea: ...cel ce urăşte pe fratele său, ucigător de oameni este (I In. 3, 15) - spune învăţătorul dragostei, ucenicul cel iubit al lui Hristos. Cela ce nu iubeşte, nu cunoaşte pe Dumnezeu - că Dumnezeu dragoste este (I In. 4, 8).

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, p. 70)