Auzi cum vorbesc prorocii despre Ziua Judecății: „Ziua Domnului vine fără putință de scăpare, zi de mânie și de urgie” (Isaia 13, 9). Niciunde nu vei vedea atunci fața liniștită și blândă a lui Iisus. Nu va fi nimeni care să te ajute. Dar, așa cum cei care sunt osândiți să muncească în mină sunt supuși poruncilor aspre și nu le mai văd pe niciuna din rudele lor, ci doar pe acei oameni duri, la fel se va întâmpla atunci și cu noi – sau poate că se va întâmpla ceva mult mai rău. Căci aici e posibil ca Împăratul, dacă-L rugăm, să se îndure de osândit și să-l scape de pedeapsă, acolo însă nu există o asemenea posibilitate. Acolo nu există iertare. Fiecare osândit arde veacuri nesfârșite și are dureri a căror pătrunzime nu poate fi exprimată în cuvinte, dureri care nu pot fi comparate cu cele trupești. În cele din urmă, aici omul suferă pentru puțin și după aceea moare, acolo însă arde fără să se strice și fără să se topească.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 59)