Înţeleptul ierarh Gavriil al Filadelfiei scrie în cartea sa pentru tine următoarele: Cel care nu s-a supus canoanelor, nevoie este să se trimită la judecăţile cele de acolo (adică la Judeţul cel înfricoşat) şi va da cuvânt pentru răutăţile ce a făcut, ca cel ce a călcat legile Bisericii. La aceste cuvinte, adaugă şi Sfântul Nicodim Aghioritul sfătuirea sa, zicând: În scurt îţi zicem că una din două se cuvine să alegi, o, frate: sau aici să iei vremelnic canonul păcatelor tale, sau acolo veşnic (în lumea cealaltă). Dacă îl vei primi aici (în viaţa aceasta), atunci scapi de cel de acolo. Iar de nu îl vei lua aici, negreşit îl vei lua acolo veşnic.

Dacă nu asculţi de cuvântul duhovnicului şi nu primeşti canonul legiuit, atunci să ştii că duhovnicul nu are putere să te ierte, căci zice Sfântul Vasile cel Mare că stăpânirea (adică puterea) de a ierta păcatele nu este absolută (adică nu se dă aşa cum se întâmplă), ci după ascultarea celui care se pocăieşte, către cel care îi îngrijeşte sufletul (Cuv. 15 al Sfântului Vasile cel Mare despre Certări). Deci, se cuvine să primească păcătosul cu bucurie canonul său. Dacă sora lui Moise nu s-ar fi izgonit afară din tabără vreme de 7 zile (după canon pentru greşala ei) atunci nu s-ar fi curăţit de lepră. Dacă omul cel prea desfrânat din Corint nu s-ar fi dat satanei (după canonul Sfântul Apostol), atunci nu s-ar fi mântuit sufletul lui (I Corinteni cap.V).

 

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... , Editura Doxologia, Iași, p. 333)