Nu se cuvine să intrăm în post fără să ne iertăm unii pe alții. Neiertarea este un lanț încătușat în jurul sufletului nostru, care nu ne dă posibilitatea să fim oameni liberi, iar libertatea definește în esență viața creștinului adevărat.

Încercați să iertați celor care poate v-au greșit, nădăjduind că în perioada ce urmează ne vom curăți prin hrană mai puțină și mai curată, prin citire duhovnicească mai multă, prin metaniile mari și mici, prin spovedanie cât mai deasă, prin împărtășanie cu Sfintele Taine având binecuvântarea preotului duhovnic.

Prin toate acestea, vom constata și noi că toxinele păcatelor sunt îndepărtate puțin câte puțin – nu întru totul, că nu avem noi o asemenea stare lăuntrică. Dumnezeu, în milostivirea Sa, vede nu numai faptele noastre, ci vede și intenția noastră.

(Fragment din cadrul cuvântului de la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, ținut de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în Biserica Mănăstirii Golia din Iaşi)