Cuvântul IPS Părinte Teofan, la slujba de înmormântare a istoricului ieșean Sorin Iftimi

Păstrȃnd viu ȋn inimi chipul luminos al Domnului Sorin Iftimi, Ȋl rugăm pe Dumnezeu să aşeze sufletul său ȋn Ȋmpărăția Sa, unde toți drepții se odihnesc, iar cutremurul şi zbuciumul nostru din fața morții să le alunge, dăruindu-ne ȋn schimb nădejde multă, ȋnțelegere şi putere ȋn rugăciune.

Îndurerată familie, ȋntristată adunare,

În fața morții ne cutremurăm şi realizăm o dată ȋn plus că, aşa după cum ne spune Eclesiastul ȋn Sfȃnta Scriptură (Eclesiastul 1, 3) şi după cum am ascultat la slujba ȋnmormȃntării, ,,Deşertăciune sunt toate şi viața aceasta este umbră şi vis”. La ȋntrebarea firească „Ce este moartea?”, oricȃt am stărui, fără a ne raporta la Biruitorul morții, Mȃntuitorul Hristos, nu aflăm răspuns.

Sfântul Amfilohie de Iconium ne descoperă că: „(Moartea) este ca o haină pe care o dezbraci. Căci trupul ȋnfăşoară sufletul ca o haină. Şi pe acesta lăsȃndu-l pentru puțină vreme, la sfȃrşit iarăşi ȋl vom primi, mai strălucitor, la ȋnvierea de obşte a morților. Ce este moartea? O plecare vremelnică, un somn mai lung decȃt cel obişnuit. Astfel ȋncȃt, dacă te temi de moarte, teme-te şi de somn, şi dacă te ȋndurerezi pentru cei ce mor, ȋndurerează-te şi pentru cei ce se nasc. Căci aşa cum naşterea urmează firii, la fel şi moartea urmează firii.”

Vestea mutării la cele veşnice a Domnului Sorin Iftimi ne-a surprins şi ȋntristat şi pe noi, slujitorii Bisericii din Moldova - ierarhi, preoți şi mireni, deopotrivă -,  mai ales că entuziasmul său, energia sa şi angajamentul necondiționat din multele proiecte de cercetare sau editoriale nu prevesteau o despărțire atȃt de timpurie. Am văzut ȋn Domnul Sorin Iftimi, pe toată durata ȋmpreună-lucrării sale cu ostenitorii de la Centrul Eparhial Iaşi, o inepuizabilă dăruire de sine, o necontenită combustie sufletească şi intelectuală pentru descifrarea şi ȋnțelegerea trecutului ca fundament al prezentului. Ȋn demersul său de descoperire a unei istorii uitate, a unor poveşti cu oameni şi locuri, istoricul, cercetătorul lăsa să se ȋntrevadă omul ȋndrăgostit de poveste, de veşnicie şi de sens. Acestor repere a ȋncercat, neobosit, să ȋi facă părtaşi ȋn cursul deselor ȋntȃlniri, convorbiri şi consultări la nivelul eparhiei noastre, de-a lungul a peste două decenii de colaborare, pe interlocutorii sau convivii săi. Ca autor sau coautor a ȋncredințat spre publicare de-a lungul vremii la editura eparhială, mai multe lucrări, ȋntre care amintim Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieşene; Iaşii. Simbolurile unui oraş simbol; Heraldica Palatului Sturdza de la Miclăuşeni; Giovanni Schiavoni – un pictor italian în Moldova; Palatul Sturdza de la Miclăuşeni - file dintr-un album risipit.  Un număr semnificativ de studii ale Domniei Sale au constituit contribuții consistente şi valoroase ȋn monografii sau volume colective tematice.

Ori de cȃte ori a fost nevoie - şi mărturiile sunt unanime ȋn acest sens - am aflat ȋn Domnul Sorin Iftimi un sfătuitor onest, un specialist competent, cu mult discernămȃnt, ȋn cazul căruia stringența unui proiect nu excludea pacea, serenitatea, pe care reuşea să le insufle celor cu care lucra. O permanentă disponibilitate de a ajuta, o generozitate debordantă, cum rareori mai putem găsi ȋn jurul nostru, ne dădea tuturor ȋndrăzneala de a-i căuta sfatul, de a-l ȋntȃlni şi a ne bucura. Cercetător riguros ȋn argumentare şi povestitor cu har, mai totdeauna pelerin pedestru pe platoul de aur al Iaşului, cu bornele de plecare şi de sosire la Palatul Culturii, respectiv Muzeul Unirii, ȋn căutarea altor şi altor istorisiri despre oameni, monumente, ȋntȃmplări şi destine, fascinat de ceea ce poate tăinui trecutul şi permanent animat de bucuria dăruirii, ȋmpărtăşirii propriilor descoperiri cu semenii săi. Rȃvna şi entuziasmul nu au exclus niciodată rafinamentul discursului. Istoric erudit a ştiut să ȋmbrace veşmȃntul smereniei, atitudinea rigidă, inabordabilă fiindu-i cu totul străină.

Multa sa ştiință de carte nu o afişa cu emfază, pentru a-şi pune ȋn inferioritate interlocutorul, ci o folosea ca izvor de ȋmbogățire şi odihnă a celuilalt. Evitȃnd stridențele, căuta autenticitatea lucrurilor. Exigent cu sine, empatic cu semenii, cultiva relațiile, fundamentȃndu-le pe o reconfortantă ȋncredere. Modestia şi jovialitatea Domniei Sale erau chei ale ȋntȃlnirii ingenue ȋntre suflet şi suflet.

Toate acestea sunt doar cȃteva aspecte ale ȋntregului, personalitatea complexă şi profundă a Domnului Sorin Iftimi neputȃnd fi evocată nicidecum ȋn cȃteva cuvinte.

Păstrȃnd viu ȋn inimi chipul luminos al Domnului Sorin Iftimi, Ȋl rugăm pe Dumnezeu să aşeze sufletul său ȋn Ȋmpărăția Sa, unde toți drepții se odihnesc, iar cutremurul şi zbuciumul nostru din fața morții să le alunge, dăruindu-ne ȋn schimb nădejde multă, ȋnțelegere şi putere ȋn rugăciune.

✝ Teofan

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

De la același autor

Ultimele din categorie