amăgire

Umblaţi ca fii ai luminii!

Niciun desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

Celor aflaţi în ascultare, diavolul le sădeşte pofta unor virtuţi peste putere

Cercetează mintea ascultătorilor necercaţi şi vei afla acolo gânduri născocite din amăgirea de sine: vei găsi acolo dorinţa de liniştire şi postire nemăsurată, de rugăciune neîmprăştiată, de cea mai deplină lipsă de slavă deşartă etc.

Diavolul acoperă păcatul cu plăceri

Învaţă să nu te amăgeşti şi cercetează bine, când întâlneşti vreun câştig, să nu-l vezi numai pe el, ci caută bine, ca nu cumva acolo să se ascundă moartea şi păcatul. Dacă le vezi, nu-l primi.

Cartea Iuditei – Capitolul 11

Întâlnirea Iuditei cu Olofern și sfătuirea ei amăgitoare, pentru biruința lui.

Viața fără jumătăți de măsură

Hristos e bun, blând, milostiv, mângâietor şi dulce, dar e şi teribil, e Cel care n-a pregetat a Se lăsa răstignit. El ne cere să luăm foarte în serios situaţiile noastră de creştini. Cu El nu-i de şagă şi de joacă.

Ieremia – Capitolul 12

Fericirea amăgitoare a celor răi.

Adam și Eva. „Căderea” de dinainte de cădere

Plecând de la cele întâmplate în grădina Edenului, și noi suntem predispuși să vedem doar un aspect al căderii, anume greșeala, neascultarea. Toată atenția și lucrarea noastră tind a se îndrepta exclusiv către metodele prin care să evităm un astfel de moment sau prin care să biruim ispita. Deși, între timp L-am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Care este Noul Adam, noi tot pe vechiul Adam îl urmăm ca schemă de gândire și de comportament. Când greșim, avem imediat o scuză, ea ne vine instinctiv în minte, chiar dacă încercăm să ne-o reprimăm și să ne asumăm faptul că noi suntem singurii vinovați de greșeala comisă.

„Părinte, eu păcate nu am. Nu am furat, nu am dat în cap la nimeni...”

Înainte de a veni la spovedanie, să ne facem măcar aceste trei teste: al minţii (împrăştiate adesea), al inimii (lipsită de iubire) şi al privirii (încărcată de poftă). Putem merge şi mai departe şi să ne evaluăm apoi relaţia noastră cu Dumnezeu, să vedem în ce măsură am ajuns să-L cunoaştem. Gustăm noi din bucuria de a fi cu Dumnezeu mereu şi împărtăşim, în diferite forme, această bucurie cu alţii? Dacă nu, atunci iată că avem încă un motiv să constatăm că trăim în păcat. Creştinismul nu se poate reduce la o sumă de reguli pe care să le respectăm, nu este o morală precum atâtea altele de pe lumea aceasta. 

Acum este vremea pentru îndreptare și pocăință, nu mâine sau poimâine

„Acum” şi „azi” sunt în mâna mea, iar „după aceasta” şi „mâine” sunt în mâinile lui Dumnezeu. Chiar de ar fi în puterea mea „după aceasta” şi „mâine”, ce cale de biruinţă și de mântuire ar fi aceasta ca întâi să doresc a fi rănit şi apoi tămăduit, a face neorânduială şi apoi a mă înţelepţi?

O inimă atentă ‒ trezvia

Fără trezvie, omul nu este decât trup, şi trupul „să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu nu poate”.

Pagini