coronavirus

„Cred că a fost cel mai greu moment trăit de mine, dar rugăciunile către Maica Domnului și către sfinți au primit răspuns”

Şi soţul meu a avut bucuria de a simţi ajutorul lui Dumnezeu, pentru că boala nu a evoluat şi nu a avut o formă grea, dar şi pentru faptul că nimeni cu care venise în contact nu s-a îmbolnăvit. Încercările de la Dumnezeu vin cu un scop. Am simţit cu adevărat acest lucru. Totul s-a întâmplat într-o perioadă în care sufletul meu era foarte încărcat. Cu toate acestea, Dumnezeu, care este bun şi milostiv, n-a ţinut seama la nevrednicia mea, ci m-a ajutat şi m-a ridicat ca să merg din nou pe drumul către El.

„Gânduri senine” ale Părintelui Teofil Părăian pentru înfruntarea bolilor trupești și a suferințelor lăuntrice

Cu deosebit echilibru spiritual și discernământ duhovnicesc, Părintele Teofil ne îndemna să nu căutăm și să nu cerem suferințe. Și chiar și atunci când vin asupra noastră, pe lângă sfatul duhovnicului, să apelăm la iscusința medicilor.

Chemarea Părintelui Justin Pârvu la însănătoșire fizică și spirituală a Neamului românesc

Cu discernământul său spiritual, Părintele Justin nu a vorbit despre suferință doar ca experiență personală în viața omului, ci despre suferința generală, despre durerile Neamului, despre cauzele, dar și căile de izbăvire din ele. Poporul român, considera Părintele Justin, este un popor al suferinței. Jertfa este înscrisă, parcă, în însăși ființa neamului românesc.

Mărturia unui pacient ieșit pozitiv la testul Covid-19: „Sfântul Nichifor Leprosul a grăbit recuperarea mea!”

Nu m-am ridicat din pat, nu am aprins lumina, nu am îndrăznit să-mi doresc să văd sau să mi se confirme ceva. Doar continuam să mă rog în inima mea. În câteva minute am adormit. Când m-am trezit dimineață odihnit, cum nu mai fusesem în ultimul timp, mi-am dat seama că totul era cât se poate de real.

„Să fiți stânci!” – cuvinte de întărire în necazuri ale Sfântului Porfirie Kavsokalivitul

La vremuri de necaz și încercare, Sfântului Porfirie ne învață să le înfruntăm pe toate cu răbdare și nădejde în ajutorul și răsplata lui Dumnezeu. Să le privim pe toate, fie bune, fie rele, cu un surâs duhovnicesc, iar față de cele dureroase, apăsătoare și îndelungate să arătăm tăria stâncii în fața valurilor vieții.

Cauzele suferinței umane, în tâlcuirea Părintelui Arsenie Boca: „Dumnezeu este dorul și foamea noastră, nu lumea aceasta”

Referindu-se la tâlharul de pe Cruce, considerat a fi primul cetățean al Raiului, iar pentru noi speranță de pocăință și de mântuire, Părintele Arsenie Boca ne învață să nu deznădăjduim niciodată, întrucât „dorul lui Dumnezeu după cel mai mare păcătos este mai mare decât dorul celui mai mare sfânt după Dumnezeu”.

Cuvinte ale Părintelui Arsenie Boca pentru vremuri de suferință trupească și încercare sufletească

„Școala suferinței” sau „școala crucii” este o „școala lui Dumnezeu” pe care o urmăm cu toții, însă unii cu drag, alții de nevoie, unii spre îndreptare, alții spre și mai sporită răsplată. Încercările îl „readuc pe om iarăși la calea lui Dumnezeu”. Mai mult chiar, prin necazuri ni-L facem pe Dumnezeu Prieten, căci „în cuptorul suferinței de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu”.

„Ține mintea în iad și nu deznădăjdui!” – nădejde pentru o lume cufundată în păcat și izolare

Deși suntem căzuți în abisul păcatelor, nu trebuie să deznădăjduim niciodată. Mila lui Dumnezeu este mai mare decât mulţimea răutăţilor noastre şi, dacă El vede gândul nostru bun şi intenţia de pocăinţă şi de întoarcere, ca un Tată Bun şi Iubitor, El iese în întâmpinarea noastră şi ne poartă pe braţele Sale către casa noastră şi casa Sa – Împărăţia Cerurilor.

Părintele Sofian Boghiu: „Suferința interiorizează enorm”

Parcă profetic, Părintele Sofian spunea că „toată lumea este plină de păcate... suntem ca între mii și milioane de microbi. Ne dăm seama în ce mediu suntem și totuși stăm, rămânem pe loc”. Iar  păcatul nemărturisit, necăit, este „ca o injecție care duce la septicemie mortală”.

Vorbe de aur ale Părintelui Arsenie Papacioc: „Singură suferința este suprema catedră de teologie”

Prin suferinţă, spunea duhovnicul român, „omul reuşeşte să stea de vorbă cu sine mai precis decât în orice altă situaţie. Să se cunoască pe sine, să se compare, să-şi dea seama că-i o poruncă divină de la care nu ne putem abate şi e valabilă pentru tot omul, pentru toată lumea, nu numai pentru unii. Suferinţa îţi dă ocazia de această dezinfectare cu orice chip. Te cunoşti pe tine ca să te poţi birui pe tine, care înseamnă uriaşă biruinţă”.

Pagini