creație

Contribuţia Maicii Domnului la îndumnezeirea omului – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

După Sfântul Nicolae Cabasila, teolog al secolului al XIV-lea, dacă Preasfânta nu şi-ar fi oferit libertatea, în ascultarea ei, lui Dumnezeu, dacă nu ar fi zis „da” lui Dumnezeu – Dumnezeu nu ar fi fost în măsură să Se întrupeze. Căci Dumnezeu, Care i-a dat omului libertatea, nu ar fi încălcat-o. Nu S-ar fi întrupat, dacă nu ar fi avut un suflet de o asemenea curăţie, întru totul sfânt, neprihănit precum cel al Născătoarei de Dumnezeu, care i-a oferit în deplinătate libertatea, voia ei lui Dumnezeu, spre a o atrage spre ea însăşi şi spre noi.

Crucea lui Hristos, axul neclintit al Iubirii

Acum şi în veci de veci ea va iubi pe răstignitori şi va răstigni pe cei ce o iubesc. Primii sunt cei ce calcă peste cruce crezând că sunt biruitori, ceilalţi vor birui prin puterea crucii jertfindu-se din iubire.

De ce existăm?

Este de neînţeles pentru logica umană faptul că existenţa omului – şi a toată creația – nu are altă pricină de a fi decât iubirea. Aceasta nu este o explicaţie, ci este o revelaţie. La fel de neînţeleasă precum „planul” lui Dumnezeu pentru făptura Lui – plan, totodată de creaţie şi de săvârşire.

La Taina Botezului, de ce preotul suflă peste prunc de trei ori în chipul crucii?

La minte spre a putea pătrunde în înțelesurile cele duhovnicești, la gură spre lauda și mărturisirea Adevărului, la piept (la inimă) spre trăirea celor înțelese și mărturisite.

Patima de a comanda – o altă etapă în dezvoltarea mândriei

În stadiul acesta, dispoziția celui mândru se strică. În agresivitatea sa, el întâmpină, bineînțe­les, rezistență; apar irascibilitatea, încăpățânarea, arțagul; este convins că nimeni nu-l înțelege, nici măcar duhovnicul.

Vom cunoaște esența lucrurilor când vom trece dincolo de această viață

După ce vom părăsi starea de corp, ne vom cunoaște mult mai adânc, vom cunoaște mult mai în esență lucrurile, mult mai durabil. Științific, asta este materie, dar nu se poate spune, în esență, ce e materia.

Nașterea de prunci ‒ o binecuvântare de la Dumnezeu

Nu poate exista vreo căsătorie creştină fără o dorinţă imediată si nerăbdătoare a ambilor părinţi de a primi şi de a avea această bucurie comună. O căsnicie în care copiii sunt nedoriţi se bazează pe o formă viciată, egoistă şi trupească a iubirii. Dând viaţă altora, omul imită actul creator al lui Dumnezeu şi, dacă refuză să facă aceasta, nu numai că-şi respinge Ziditorul, dar îşi distorsionează propria umanitate.

Rugăciunea e o creație infinită

„Ne-ai dat porunca de a iubi, dar nu se află în mine puterea de a iubi. Vino și săvârșește în mine tot ceea ce ai poruncit, căci poruncile Tale covârșesc puterile mele.”

Viața omului este un dar făcut lui la creație!

Deși în Duhul Sfânt avem aceeași Viață, aceasta va avea întotdeauna pecetea personală a fiecăruia, inconfundabilă, unică! E amețitoarea taină a persoanei!

Sfânta Liturghie sau recrearea mistică a lumii

Ce Taină Uimitoare! Ce responsabilitate înfricoşătoare! Preasfânta Treime zideşte prin Cuvânt, într-o Liturghie cerească, o lume vie ce poartă viaţă din Viaţa Sa, pregătind astfel zidirea Omului care să o „stăpânescă” (Fc. 1, 28), adică să-i evalueze dumnezeieşte frumuseţea.

Pagini