curăţie

Iubirea fără Hristos își pierde repede prospețimea

Mireasa care intră fecioară în biserică la Taina Cununiei, fecioară rămâne toată viaţa – chiar după ce naşte prunci – şi mirele la fel, bineînţeles doar dacă sunt şi rămân în Hristos.

Iubirea la vârsta adolescenței ‒ minunată, atunci când e decentă

Problema iubirii este o problemă care are nişte limite pe care singur ţi le stabileşti şi trebuie neapărat să nu te afecteze, ci dimpotrivă, să te stimuleze. Depinde şi unde îl cunoşti pe celălalt. Dacă îl cunoşti în Biserică sau în viaţa Bisericii, sau în viaţa aceasta, care are tangenţă cu Biserica, este minunat.

Curăția sufletului naşte puterea de discernământ

Poruncile Domnului ne învaţă să folosim cu bună judecată lucrurile de mijloc [cunoştinţa şi adânca înţelegere „a raţiunilor divine din natură şi Scriptură”]. Căci întrebuinţarea cu bună judecată a celor de mijloc curăţeşte starea sufletului, iar starea curată naşte puterea de discernământ (dreapta socoteală). Puterea de discernământ, la rândul ei, naşte nepătimirea, din care se naşte dragostea desăvârşită.

La Domnul se cere suflet curat, după cum l-ai căpătat

În veșnicie când plecăm, ni se cere s-arătăm Faptele ce am făcut, până viață am avut.

Postul înseamnă înfrânarea de la răutăți

Este necesar ca postul să fie însoțit de lucrarea faptelor bune și de înfrânarea de la răutăți.

Prin smerenie, ne „înrudim” cu îngerii

Omul smerit, chiar şi fără experienţă de ar fi, deosebeşte pe îngerul lui Dumnezeu de diavolul, pentru că are curăţie duhovnicească şi se „înrudeşte” cu îngerul.

Să prețuim sfătuirea care pornește din experiență

Cuvintele din păţanie (experienţă) neapărat să le primeşti, oricât ar fi de simplu (prost) cel ce le grăieşte. Căci vistieriile cele mari ale regilor de pe pământ primesc bucuros sporul unui bănuţ al unui cerşetor şi din pârâurile cele mici se umplu râurile şi-n cursul lor se măresc.

Pe drumul spre Ceruri, avem trei însoțitori

Și zicea bătrânul mireanului celui credincios: „Grăieşte fraţilor vreun cuvânt”. Iar el se ruga, zicând: „Iartă-mă, ava, eu, ca să mă învăţ, am venit”.

Exigențele și responsabilitățile slujirii preoțești

Episcopul sau preotul sunt păstorii turmei și așadar călăuză, cel care arată calea de urmat și se îngrijește de fiecare păstorit al său în necazurile și nevoile sale. Trebuie ca acela ce este cap, ochi și gură trupului să fie teafăr, pentru ca și trupul întreg să fie teafăr, după cum spune Teodor de Mopsuestia.

Maica Domnului ‒ călăuză spre întâlnirea cu Dumnezeu

Prin toată existența ei, Maica Domnului dorea și râvnea prezența personală a lui Dumnezeu în inima ei și de aceea se lupta să-și păstreze curat sufletul și trupul ei ca să devină templu sfânt, biserică însuflețită vrednică să-L sălășluiască pe Dumnezeu înlăuntrul ei.

Pagini