curăţie

Pentru liniște sufletească, avem nevoie să trăim curat

Sufletul liniştit este acela care face voia lui Dumnezeu în chip smerit şi cumpătat: nici mai devreme, nici mai târziu, nici mai mult, nici mai puţin. Căci Domnul Care a poruncit ştie adevărul şi numai atunci facem bine, când facem întocmai cum ne-a spus. Cât de minunat ajunge să vadă totul acela care se curăţeşte mereu!

Minunea Maicii Domnului ‒ Două tinere primesc daruri din Cer, pentru rugăciunile mamei lor

Acestea zicând mama cea evlavioasă, a apucat mâinile fiicelor ei şi le-a apropiat de Sfânta icoană spre semn de legătură, ca să fie Preasfânta Născătoare de Dumnezeu mama lor, din ceasul acela, şi ea mai mult nu. Aceasta făcând, s-a întors la casa lor.

Să ne întoarcem de la întinăciune la curăţie şi de la păcat la sfinţire!

A voit Preasfântul şi Preabunul şi Preamilostivul Dumnezeu să ne arate că ţine mult la petrecerea curată şi la curăţie şi o ia în Sfânta Sfintelor pe Maria cea în vârstă de trei ani, prunca lui Dumnezeu, să o crească duhovniceşte în chip sfânt şi neprihănit, pentru ca dintr-un trup sfânt şi fără de pată şi fără de prihană, Cuvântul cel Preasfânt şi fără de trup al lui Dumnezeu şi Dumnezeu mai presus de Cuvânt să ia trup...

„De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat”

Ochi este numită aici mintea, iar trup întreaga alcătuire a sufletului. Astfel, dacă mintea e simplă, în suflet e lumină; dacă mintea este vicleană, în suflet va fi întuneric.

Între lume şi simţuri, în căutarea adevărului

Nu alerga, suflete al meu, fiindcă e specifică simţurilor alergarea. Slujitorii şi robii aleargă, dar stăpânul rămâne liniştit şi în pace. Iată, în acel colţ de pace adâncă şi curăţie feciorelnică rămas înlăuntrul tău, ochiul tău cel mai înainte de veci s-a deschis. 

Smerenia, singura cale către mântuire

Mult mai plăcut şi mai iubit lui Dumnezeu este păcătosul smerit, decât dreptul mândru.

Fiecare om simte lumina dumnezeiască după măsura curăţiei lui

Adevărata lumină nu străluceşte în toate inimile omeneşti la fel. Adică, soarele natural are aceeaşi lumină pentru toţi, dar în casa cu geamuri negre vor pătrunde puţine raze. De-asta spun că acelaşi lucru se petrece şi cu lumina nezidită: dacă sunt negre geamurile noastre, dacă nu ne este curată inima, aceasta nu-i îngăduie luminii să intre.

Vorbe de aur ale Părintelui Arsenie Papacioc: „Singură suferința este suprema catedră de teologie”

Prin suferinţă, spunea duhovnicul român, „omul reuşeşte să stea de vorbă cu sine mai precis decât în orice altă situaţie. Să se cunoască pe sine, să se compare, să-şi dea seama că-i o poruncă divină de la care nu ne putem abate şi e valabilă pentru tot omul, pentru toată lumea, nu numai pentru unii. Suferinţa îţi dă ocazia de această dezinfectare cu orice chip. Te cunoşti pe tine ca să te poţi birui pe tine, care înseamnă uriaşă biruinţă”.

Să predăm copiilor noștri viața adevărată, nu blocajele personale

Sărmanilor noştri copii ‒ noii generaţii care vine după noi ‒, în loc să le transmitem trăiri duhovniceşti adevărate, le predăm aceste blocaje, aceste stări încurcate. Să nu le lăsăm moştenire vorbe, pentru că din vorbe nu iese nimic. Aceasta este Tradiţia în Biserică: unul predă viaţă altuia. Dar ce viaţă predăm? Cine nu are viaţă adevărată de predat, predă blocajele, încurcăturile pe care le primesc tinerii, iar viaţa creştină merge spre mai rău.

Trupul şi sângele nu pot moșteni Împărăţia lui Dumnezeu

Pentru a primi Împărăţia, este nevoie să te lipseşti de trup şi de sânge, adică să te statorniceşti într-un astfel de fel de viaţă, de parcă trupul şi sângele nici nu ar exista. Aici se ajunge prin desăvârşita lepădare de faptele trupului şi ale sângelui.

Pagini