Sfânta noastră Biserică i-a făcut Maicii Domnului o icoană pe care o avem cel mai la îndemână, o icoană pe care nu o vedem, dar o auzim – icoana sufletului Maicii Domnului. Cu această icoană ne întâlnim la dumnezeieștile slujbe, când se spune: „Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții să o pomenim”.

Cuvintele acestea ne pun în atenție unele calități ale Maicii Domnului, nu așa, simplu, ca un gând, ci ca o întemeiere de credință.

Mai întâi ni se spune să o pomenim pe cea care este preasfântă. Noi îi cinstim pe sfinții lui Dumnezeu și suntem îndemnați să o pomenim pe Maica lui Dumnezeu împreună cu toți sfinții, dar ca pe cea care este mai mare decât toti sfinții.

Apoi spunem despre Maica Domnului că este curată: „Pe preasfânta, curata”. Este curată pentru că nu poate să fie cineva sfânt fără să fie și curat, întâi ne gândim la o viață curată și apoi ne gândim la o viață sfântă.

Cine este sfânt și curat este binecuvântat de Dumnezeu. Noi despre Maica Domnului spunem că este preabinecuvântată: „Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata”.

Și pentru că este sfântă, curată, este și mărită. Este mărită ca una care este „mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui”, ca una care este „mărire a toată lumea”.

Spunem despre Maica Domnului că este „lauda fecioriei, biserică sfințită și rai cuvântător”, că este mărită ca una pe care n-o poate cuprinde cuvântul și mintea. Este mai presus de minte și de cuvânt. Așa este prezentată Maica Domnului în cuvintele Bisericii și o slăvim și noi după puterea noastră: „slăvita, Stăpâna noastră”. O știm pe Maica Domnului rugătoare pentru noi și îndrumătoare a noastră și, de aceea, ne supunem cu mintea Maicii Domnului și o cinstim ca pe cea care este Stăpâna noastră.

Maica Domnului este nu numai preasfântă, curată, preabinecuvântată, ci și de Dumnezeu Născătoare. De ce? Pentru că L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om, a născut un om unit cu Dumnezeu din pântecele ei. Maica Domnului L-a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos mai presus de minte și de cuvânt, mai presus de fire.

O numim pe Maica Domnului și pururea Fecioară. Fecioară înainte de naștere, Fecioară în naștere, Fecioară după naștere și pururea Fecioară.

Aceasta este icoana pe care i-o face Biserica, prin cuvânt, Maicii Domnului.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Maica Domnului – raiul de taină al ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, p. 41)