Cuviosul Nectarie Protopsaltul

Cum l-a salvat de la moarte Maica Domnului pe Cuviosul Nectarie Protopsaltul

Într-o zi, fiindu-i ucenicul la ascultare, bătrânul stătea în chilie şi compunea o stihiră în cinstea Maicii Domnului. Deodată, vrăjmaşul diavol a intrat la el în chip de om înfricoşat şi, apucându-l cu mâinile de haine, l-a târât afară pe pietre, ca la doi kilometri, până la malul mării, vrând să-l înece în valuri. Dar cuviosul, cerând cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului, îndată i-a apărut la liman Preasfânta Fecioară Maria în chipul icoanei făcătoare de minuni numită „Prodromiţa”.

Cuviosul Nectarie Protopsaltul – „noul Cucuzel” al Athosului

La slujba litiei, i-au dat să cânte în limba greacă o cântare frumoasă ce se numeşte „Matima”. Şi a cântat părintele Nectarie cu „aşa bună întocmire şi cu dulce şi minunat glas, că toţi alergau să vadă cine cântă”. Altădată, părinţii Nectarie şi Athanasie au plecat de Sfintele Paşti la Ierusalim, să se închine la Mormântul Domnului. Şi când a început Cuviosul Nectarie a cânta şi a slăvi pe Hristos, pelerinii şi slujitorii se urcau pe strane şi prin galerii să vadă cine cântă, că nu mai auziseră vreodată o cântare aşa de minunată.

Cum a plecat Cuviosul Nectarie Protopsaltul în Sfântul Munte

Uimind pe toţi cu glasul său şi cu meşteşugul cântării, ieromonahul Macarie, dascălul de psaltichie de la Mitropolia din Bucureşti, a voit să-l ia cu sine şi să-l facă dascăl şi protopsalt. Dar părintele Atanasie şi fratele său Nicolae, neiubind cinstea şi slava acestei lumi, au lăsat toate şi s-au dus la Sfântul Munte. Rasoforul Nicolae, fiind însă prea tânăr, n-a fost primit în Muntele Athos şi s-a întors în Moldova, la Mănăstirea Neamţ, unde stareţul l-a făcut călugăr. Apoi, mai zăbovind puţin, părinţii Atanasie şi Nectarie au fost sloboziţi să se întoarcă iarăşi în Muntele Athos.

Cuviosul Nectarie Protopsaltul, „privighetoarea” Sfântului Munte

Părintele Nectarie, cât a stat în pustie, a dobândit de la Dumnezeu darul lacrimilor şi al preasfintei rugăciuni a lui Iisus, care se săvârşeşte neîncetat cu mintea şi cu inima. Tot acolo în pustie a deprins Cuviosul Nectarie, în chip desăvârşit, meşteşugul cântării bisericeşti pe psaltichie. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu glas îngeresc şi învăţând bine limba greacă, cânta aşa de minunat, cum nu mai cântase alt călugăr în tot Sfântul Munte.

Cuviosul Nectarie Protopsaltul – un model de smerenie, blândeţe şi tăcere pentru cei din jur

Nu lipsea niciodată de la slujbele bisericeşti. Tot timpul stătea la locul lui, cu privirea în jos şi cu gândul la cele de sus; ori cânta, ori săvârşea în taină rugăciunea minţii. Era foarte blând şi tăcut, iar despre cele pământeşti era cu totul indiferent. La ascultare, la biserică, la chilie nu vorbea deloc, fără numai de mare nevoie. De asemenea, nu se amesteca niciodată între cei care făceau tulburare în obşte şi se dezbinau între ei, ci tăcând se ruga pentru toţi. Părinţii numai cât îl vedeau, se cucereau de blândeţea feţei lui şi se împăcau unii cu alţii.

Cuviosul Nectarie Protopsaltul – dascăl luminat de Maica Domnului

La sfârşitul privegherii de toată noaptea, pe când se cânta slavoslovia, protopsalţii greci n-au mai putut să cânte de oboseală şi au ieşit din biserică. Părintele Nectarie însă, fiind întărit de Maica Domnului, a cântat până dimineaţă la sfârşitul Liturghiei, încât pelerinii veniţi la hram se urcau pe ferestre din afară să-l asculte şi să-l vadă cântând.

Darurile Maicii Domnului pentru Cuviosul Nectarie Protopsaltul

Părintele Nectarie era sculptor foarte bun de cruci de lemn; ştia şi mreji a împleti şi ibrişin a toarce. Avea mare evlavie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Căci, cu ajutorul ei a dobândit darul rugăciunii lui Iisus şi a învăţat în chip desăvârşit cântarea bisericească. Tot cu puterea ei a fost izbăvit de otrăvire şi de zavistia oamenilor şi a viclenilor diavoli. Pentru aceasta a compus în cinstea Maicii Domnului cele mai alese axioane, iar la praznicele ei „cânta ca un înger de frumos”.

Cuviosul Nectarie – minunat dascăl şi protopsalt al Sfântului Munte

Prin anul 1845, schimonahii Nectarie şi Atanasie se duc definitiv la Sfântul Munte, unde îşi cumpără o chilie mică lângă mare, în partea de răsărit a Athosului, la locul numit Vigla. În această colibă pustnicească s-a nevoit Cuviosul Nectarie împreună cu fratele său 16 ani, ajungând cel mai mare cântăreţ şi protopsalt al Muntelui Athos din a doua jumătate a secolului XIX.

Vestita școală de psaltichie a Cuviosului Nectarie Protopsaltul de la Schitul Prodromu

A tradus cu multă silinţă toate cântările din greceşte în româneşte, iar pe unele le-a compus din nou. A scris Doxastarul la toţi sfinţii de peste an care au privegheri, precum şi la Triod şi Penticostar. A mai scris stihiri la toţi sfinţii, precum şi polielee, heruvice, axioane şi chinonice. A scris încă anixandarele mari şi mici şi a pus Prohodul Domnului pe psaltichie. Călugării români, greci, ruşi, bulgari, macedoneni şi sârbi, toţi câţi voiau să devină psalţi desăvârşiţi, veneau la Prodromu şi luau lecţii de la vestitul dascăl Nectarie.