duhovnic

Viaţa duhovnicească din Mănăstirea Neamţ sub stăreţia Sfântului Paisie

„Prin chilii unii scriau cărţi, alţii împleteau, alţii torceau lână, alţii coseau camilafce şi potcapuri, făceau metanii, ţeseau stofe pentru rase şi mantii, făceau cruci şi linguri sau se ocupau cu alte lucruri manuale. Toţi erau sub supravegherea duhovnicilor, la care-şi mărturiseau păcatele şi gândurile de două ori pe zi: dimineaţa spuneau pe cele făcute noaptea, iar seara pe cele făcute ziua. Fără binecuvântarea duhovnicului, nimeni nu îndrăznea să facă ceva, nici măcar să mănânce un fruct.”

Arhimandritul Timotei Ionescu a reînnoit viaţa monahală la Mănăstirea Neamţ

În acest timp, Mănăstirea Neamţ trecea printr-o epocă de grea încercare din istoria ei: secularizarea averilor, închiderea tipografiei, lipsa celor necesare pentru bolniţă şi spitalul de alienaţi, care adăposteau până la 100 de bolnavi. Apoi, lipsa de hrană şi cele de nevoie pentru Seminarul monahal şi pentru întreaga obşte care număra, împreună cu schiturile sale, aproape 400 de călugări; iar mai presus de acestea, slăbirea vieţii duhovniceşti din mănăstire.

Ce ne-ar spune eroii neamului nouă, celor de astăzi?

Ne-ar sfătui eroii noștri să nu mai lovim în Școală, Biserică, Armată, instituții fundamentale ale neamului nostru, pentru că am lovi exact la temelia acestuia. Cei care le slujesc poartă în mâinile lor o mare responsabilitate: destinul acestui popor.

Arhimandritul Sava Cimpoca – duhovnicul milostiv al tuturor celor cu boli contagioase

În timpul războiului trecut, la spitalul din Ploieşti erau mulţi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtăşiţi şi nu avea cine să-i îngroape. Atunci părintele Sava a zis către stareţul Mănăstirii Ghighiu: „Dacă îmi daţi voie, mă duc să împărtăşesc bolnavii. Eu nu mă tem că mă voi îmbolnăvi”.

Arhimandritul Dometie Manolache mărturisea Ortodoxia cu cuvântul şi cu fapta

La cuvintele sale părinteşti adăuga multă milostenie, rugăciuni cu lacrimi de zi şi de noapte, bunătate, răbdare, adâncă smerenie şi totală dragoste. Prin acestea toate, covârşea inimile credincioşilor, câştiga pe cei slabi în credinţă, ruşina pe hulitori şi semăna peste tot bucurie, unitate şi nădejde de mântuire.

„Când îmi îmbrăţişez prietena, simt o bucurie nespusă”

Atunci când îţi strângi în braţe iubita şi simţi bucurie cerească, zici: „Doamne, binecuvântează-mă şi ia-mi-o din braţe, ca să nu cad în păcat şi du-mă la maică-sa să-i cer mâna şi să facem nuntă, c-om avea casă, că n-om avea casă, dar, să fie, s-o îmbrăţişez şi eu cu harul Tău”. Acolo e pregustarea darurilor cereşti oferite de Dumnezeu familiei creştine.

Pentru Protosinghelul Iosif Rusu, Biserica era Însuşi Dumnezeu

Îndată ce auzea toaca sau clopotul, părintele Iosif zicea către ucenica sa: „Achilino, mamă, hai la Dumnezeu! Ne cheamă clopotul. Aceasta este calea mântuirii. Aceasta este calea către Împărăţia Cerurilor. Eu aş vrea să fie biserica cât mai departe, ca să mă ostenesc mai mult, că îngerii lui Dumnezeu ne numără paşii spre biserică”. 

Protosinghelul Ioachim Spătaru – jumătate de secol de duhovnicie

Chilia lui din lavra mănăstirii era un adevărat paraclis şi casă de oaspeţi pentru credincioşi. Căci era cunoscut şi căutat de multă lume de la munte şi de la şes, din Bucovina şi din Ţara de Jos. Toţi ştiau bunătatea bătrânului, se foloseau de cuvintele lui şi băteau cu încredere în uşa chiliei sale.

Arhimandritul Sava Cimpoca – cel mai mare copil al unei familii binecuvântate

În anul 1904 a intrat în obştea Mănăstirii Căldăruşani, iar după patru ani a primit schima monahală. Mai târziu, i-au urmat tatăl, cu al doilea frate, care s-a călugărit, primind numele de Elisei. Iar mama cu trei fete s-au călugărit în Mănăstirea Ţigăneşti. Era un lucru minunat a vedea pe tata cu fiii şi pe mama cu fiicele, împreună ostenindu-se pentru Hristos, şi unii pe alţii îndemnându-se la rugăciune, la smerenie şi ascultare.

Sfânta Ana mijlocește vindecarea egumenului Mănăstirii Pângărați

În biserica Mănăstirii Bistrița din județul Neamț, icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana aduce mângâiere tuturor închinătorilor săi. Privind mai cu atenție, vom observa că una dintre nenumăratele minuni săvârșite prin mijlocirea aceleia care a fost mamă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este consemnată chiar pe strana din lemn, frumos sculptată și aurită, pe care cel vindecat i-a dăruit-o cu multă recunoștință. E vorba de arhimandritul Varnava, stareț al Mănăstirii Pângărați în perioada 1833-1857.

Pagini