duhovnic

Cuviosul Chiriac Sihastrul – peste 30 de ani de nevoinţă în muntele care-i poartă numele

Retrăgându-se la linişte în muntele dinspre apus, care de atunci îi poartă numele, şi-a făcut acolo o colibă de lemn şi pământ şi se nevoia singur în post şi rugăciune, în frig şi osteneală, suferind multe ispite de la diavoli. Mai târziu, adunând câţiva ucenici în jurul său, a construit o mică biserică de lemn şi acolo slujeau, se împărtăşeau şi slăveau împreună pe Hristos. Această aşezare pustnicească s-a numit „Sihăstria lui Chiriac”, iar muntele în care s-a nevoit cuviosul cu ucenicii săi se cheamă până astăzi „Muntele lui Chiriac”, popular „Chiriacu”.

Cuvioşii Sofronie, Pimen şi Siluan – ucenici ai Cuviosului Nicodim cel Sfinţit

Prin anul 1365, venind Cuviosul Nicodim în Ţara Românească, au venit şi Cuvioşii Sofronie, Pimen şi Siluan în Moldova şi au intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, sub ascultarea stareţului Ciprian. Şi erau toţi călugări desăvârşiţi şi duhovnici iubitori de Hristos, sihăstrind mai mulţi ani în pădurile seculare din jurul marii lavre şi formând numeroşi ucenici.

Zi cum poți, dar zi mereu!

Orice rugăciune-i bună, dacă o zici cu frica lui Dumnezeu și cu atenție. Ești acasă, ești pe drum, ești în camera ta, ești la lucru, ești la câmp, oriunde, tu înalță mintea către Dumnezeu.

Cuviosul Isachie Sihastrul – călăuză către Hristos, ca o făclie în sfeşnic

Ajunsese Cuviosul Isachie duhovnic foarte iscusit, taumaturg şi înaintevăzător, vestit în toată Moldova de Nord. Viaţa lui strălucea pe munte ca o făclie în sfeşnic, călăuzind către Hristos, atât pe călugări, cât şi pe mireni.

Cât de important este duhovnicul în viața familiei?

Preotul sau părintele duhovnicesc, în cadrul cuplului, este un îndrumător sufletesc și psihologic, o expresie a paternităţii pentru noi. Noi aşteptăm de la părintele duhovnic – care ne ajută cu multă iubire, cu multă răbdare, câteodată chiar mustrându-ne, dar cu bunătate – sprijin binecuvântat pentru a ne trăi viaţa după voia lui Dumnezeu, spre a ne elibera de patimile noastre, din deznădejde. Este necesară o relaţie de încredere, iar nu una de autoritate.

Protosinghelul Teodul Varzare – preot și duhovnic iscusit al Mănăstirii Agapia

Protosinghelul Teodul este singurul părinte care s-a învrednicit să ne descopere câteva momente din viaţa unui episcop sfânt, care s-a nevoit în ţara noastră.

Protosinghelul Inochentie Hăţiş – viaţa ca o permanentă Liturghie

Era foarte smerit, blând, iubitor de osteneală, împăciuitor cu toţi şi întotdeauna împăcat cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu. A contribuit mult şi la înnoirea duhovnicească şi materială a Mănăstirii Robaia, construind chilii, lucrând la grădină, spovedind credincioşi căci, adeseori, rostea aceste cuvinte: „Decât să stau degeaba, mai bine să lucrez degeaba!”.

Cuviosul Silvestru Sihastrul, întemeietorul primei sihăstrii de lângă Muntele Ceahlău

Adunându-se şi alţi sihaştri împrejurul lui, a întemeiat în poiană un mic schit şi biserică de lemn cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Acest sfânt lăcaş s-a numit la început „Sihăstria lui Silvestru”, apoi „Schitul lui Silvestru” şi este cea dintâi sihăstrie şi aşezare monahală cunoscută lângă Muntele Ceahlău. Iar Cuviosul Silvestru este cel dintâi sihastru pomenit în tradiţia locului.

Cuviosul Paisie Ieromonahul, egumen al Mănăstirii Humor

Văzând cuviosul că obştea sa se măreşte, iar biserica veche este neîncăpătoare, a hotărât să zidească o nouă biserică în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, „prin voinţa şi cu ajutorul dreptcredinciosului domn Petru (Rareş) Voievod” şi cu cheltuiala logofătului Teodor Bubuiog. Zidirea bisericii a început în anul 1530, sub supravegherea egumenului Paisie, şi s-a sfârşit în acelaşi an, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. 

Care va fi sprijinul credincioșilor la sfârșitul veacurilor?

Dumnezeu va rândui cumva, va fi o trezire spirituală, va fi o întoarcere la credință.

Pagini