episcop

Oile pierdute ale mănăstirii și rugăciunile Părintelui Cleopa Ilie

În vara anului 1947, din lucrarea vrăjmaşului, oile mănăstirii s-au speriat într-o noapte şi o mare parte din ele s-au rătăcit în munţii Sihlei. Zadarnic le-au căutat fraţii, că nu le-au aflat. Părintele Cleopa a mers cu fraţii în biserică, s-au rugat la Maica Domnului pentru oile pierdute, au făcut câte trei metanii şi au plecat să caute oile în munţi. Apoi, cu mila lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Maicii Domnului, le-au aflat pe toate, fără să se piardă vreuna. 

Treptele ierarhiei bisericești, originea și funcțiile lor în cult

Ca reprezentant al credincioșilor, preotul prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea și rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioșilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc și iertarea păcatelor. Preotul slujitor este astfel veriga de legătură între Dumnezeu și credincios, între cer și pământ, fiind un continuator al preoției Mântuitorului.

Cum a devenit Cuviosul Pahomie episcop al Romanului

Punându-i mitropolitul şi alte multe întrebări din Sfintele Scripturi şi uimind pe toţi cu răspunsurile lui, îndată au ieşit de sub perdea sfetnicii domnului care erau tăinuiţi şi au strigat: „Cuviosul Pahomie să fie episcop la Roman!”. Şi într-un glas toţi au răspuns: „Amin!”. Atunci, arhimandritul Pahomie, nemaiputând scăpa, îndată a fost hirotonit episcop şi aşezat în scaunul vacant de la Roman.

PS Antonie: „Postul şi rugăciunea dau putere omului în lupta cu duhurile rele”

Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcop de Bălţi, a oficiat duminică, 11 aprilie 2021, Sfânta Liturghie în Biserica „Înălţarea Domnului” din oraşul Floreşti, Republica Moldova.

Episcopul Pahomie al Romanului, mare lucrător al rugăciunii lui Iisus şi ales povăţuitor de suflete

Luând jugul lui Hristos, monahul Pahomie s-a silit întru toate să urmeze sfatul marilor duhovnici din Mănăstirea Neamţ, încât în puţini ani a ajuns la măsura dascălilor săi. Apoi, învrednicindu-se de darul preoţiei şi ajungând duhovnic vestit, a fost ales stareţ al marii lavre.

Din minunile Sfântului Ierarh Teotim I, Episcop al Tomisului

Iată că într-o zi, călătorind sfântul aproape de latura în care se aşezaseră barbarii, cei care erau împreună cu dânsul văzură o ceată mare de păgâni venind în fuga cailor spre Tomis, şi se speriară tare, plângând amarnic pentru vieţile lor, căci au crezut că sunt pierduţi. Dar Sfântul Teotim, cunoscând marea milă a lui Dumnezeu pentru zidirea Sa, se pogorî de pe cal şi se aşeză la rugăciune întinzând mâinile către cer, rugându-se pentru el şi cei dimpreună cu dânsul. Şi, o, marea milostivire şi îndurare a lui Dumnezeu! Căci nu numai pe el, ci şi pe toţi cei împreună cu dânsul îi făcu nevăzuţi ochilor păgâneşti, căci barbarii trecură printre dânşii fără să-i vadă.

Icoana Maicii Domnului din Murom

Sfântul Constantin le-a cerut păgânilor din Murom să se convertească la creștinism, dar aceștia s-au încăpățânat și chiar și-au propus să-l ucidă pe cneaz. Cunoscând intenția lor, sfântul a venit între păgâni cu icoana Maicii Domnului pe care a adus-o de la Kiev. Harul care s-a răspândit din chipul Maicii Domnului a mișcat inimile păgânilor. Ei i-au cerut iertare cneazului și au primit cu bucurie Botezul creștin.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a știut dinainte când va pleca la Domnul

„Adu-ţi aminte ceea ce ţi-am spus în anul 1852 la Craiova, şi de atunci până acum, că voi, fraţii Baldovini, Anastasie şi Orest, aveţi să-mi închideţi ochii şi să mă duceţi la groapă. Aşa că acum mai am 14 zile şi mă duc din această lume. Ai grijă să mă îmbraci la moarte cu veşmintele ce ţi-am spus că sunt trimise de călugăriţa Brâncoveanca din Moldova.” 

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica avea darul înainte-vederii

„La 1877 are să vină în ţară împăratul Rusiei cu familia şi cu oştirile sale şi are să treacă Dunărea, să se bată cu turcii, dar ruşii au să fie învinşi de turci. După aceea, ruşii au să cheme în ajutorul lor oştirea română şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, au să facă românii mari victorii, încât să-i laude şi să-i admire toate continentele lumii.”

Cum își punea Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica „alarma” pentru rugăciune

Pe când era episcop de Râmnic, Sfântul Calinic toată ziua şedea cu cartea în mână şi citea. Pentru ca să nu-l cuprindă somnul sau să-şi risipească mintea de la lucrarea ei, obişnuia să pună pe carte o greutate metalică rotundă, iar jos, în dreptul cărţii, un lighean de tablă gol. Îndată ce Sfântul Calinic se îngreuia de somn şi îşi pierdea echilibrul, greutatea metalică cădea în lighean şi îl deştepta din nou la rugăciune şi la citit.

Pagini