experiență

Viața copilului – între libertate și organizare

Pe de o parte, trebuie să respectăm libertatea copilului și, pe de alta, să organizăm viața acestuia; când va mânca, când va dormi, când se va trezi, când se va juca, când va învăța. Toate trebuie să se facă în așa fel, încât să se vadă că toate-i slujesc copilului.

„Timpul nu e ultima realitate!”

Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul. Fiecare ştie din experienţă că ceasurile fericite nu se observă când trec. Dimpotrivă, suferinţele puternice se experiază ca timp foarte lung, mai lung decât timpul matematic.

„Cerul este acolo unde este Hristos”

Maica Domnului e Cer, credincioșii care-L primesc pe Domnul Hristos în suflet împreună cu Tatăl și cu Duhul devin Cer, așa că Cerul poate fi pretutindenea, poate fi în sufletul omului, poate fi undeva în univers.

Ce este credința?

Credința nu caută, ci vede pe Dumnezeu, oarecum Îl experimentează și se bucură de El ca de cea mai scumpă comoară. În credință ne întâlnim cu Dumnezeu și trăim în El.

Uitare sau iertare? Cea mai frumoasă dovadă de iubire

Pomenirea membrilor familiei, a prietenilor, profesorilor și cunoștințelor este o rugăciune puternică, pe parcurs ce Îi pomenim fiecare nume lui Dumnezeu. După o vreme, lista va deveni un fel de odisee spirituală, reflectând diferite stadii ale vieții noastre și diferiți oameni cărora ne-a încredințat Dumnezeu.

Amintirea morții ne învață rugăciunea adevărată

Harul amintirii morții îl învață și îl conduce pe om la rugăciunea cea curată.

Omul nu trebuie să ca­ute vederile minunate

Omul nu trebuie să ca­ute vederile, nu trebuie să încline singur către dorirea vederii lui Dumnezeu, către stările cele înalte, ci să-și coboare mintea lui în iad și să trăiască într-o pocăință din ce în ce mai adâncă.

Important este ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu

Iată, de exemplu, o floare a câmpului: dimineața roua plutește în aer, iar floarea, dacă își deschide cupa, primește roua, dar dacă nu și-o deschide, nu o primește. Roua există și este gata să roureze, important fiind ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu.

Chipul Părintelui Iacov vorbea despre Rugăciunea minții

Cea mai mare parte a timpului a dăruit-o rugăciunii minții, rostind neîncetat, în tăcere, rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, uneori în genunchi, înaintea Celui răstignit, iar alteori întins, atunci când era foarte istovit.

Nu împovăra copilul cu problemele tale de adult!

Ei nu au nici structuri cerebrale, nici experienţă să îndure sau să facă ceva pentru cel ce se plânge, şi nici să primească duhurile care-l robesc pe adult. Doar se va frânge sub povară.

Pagini