Un argument important pentru mărturisire: cel care mărturisește păcatele sale, primind asigurarea că de aici înainte nu mai răspunde el pentru sine, ci duhovnicul care i-a dat iertarea, nu mai simte chinul pentru ele, nici neputința de a nu le mai săvârși. Iar duhovnicul răspunde, pentru că o face în numele Domnului.

Domnul Hristos le ia asupra Lui prin duhovnic. Trebuie să faci experiența întâlnirii cu Hristos ca o altă persoană decât tine, în singurul mod accesibil nouă, în mod concret. Adică întâlnindu-te cu altă persoană omenească, dar care te întâmpină din însărcinarea și în numele Domnului Hristos.

(Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică: notele de subsol ale filocaliei românești, volumul II, Editura Doxologia, 2013, p. 19)