familia creștină
 

„Nepotrivirea de caracter” ‒ Faptul că nu ne simțim identici nu înseamnă că e cazul să ne despărțim

Faptul că bărbatul se impune prin forță și brutalitate vădește în realitate lipsă de bărbăție, lipsă de educație, stări psihice nesănătoase provenite din conflicte din copilărie. Familia nu este o arenă a disputelor unde domină adversarul mai puternic și mai tare, ci tărâm sfințit al tăcerii, al păcii, al dragostei, al seninătății, al liniștii, al simplității și al bucuriei adevărate.

Problemele din familie ne testează periodic ‒ suntem sau nu suntem pe drumul cel bun?

Diversele probleme care survin uneori în căsnicie, putând să-i privească pe soți, copii sau și pe alte rude, există pentru a fi înfruntate corespunzător. Felul în care vor fi abordate vădește maturitatea și cultivarea sufletului sau, dimpotrivă, superficialitatea, imaturitatea și neatenția, cu toate urmările lor catastrofale. Problemele ar trebui, mai curând, să-i apropie și mai mult pe membrii familiei și nu să-i facă să intre în conflict și să-i rănească.

Familia – „mica biserică”, la tinereţe şi „mica mănăstire”, către bătrâneţe

Familia se consideră şi „biserică mică”, în sensul că ceea ce se realizează în biserică, socotită ca societate largă, trebuie să se realizeze în familie ca o societate mică. Adică, slujirea lui Dumnezeu – asta este esenţialul: să-I slujim lui Dumnezeu în condiţiile noastre, acolo unde suntem noi, făcând, apoi, parte şi din Biserica cea mare, din Biserica cea largă.

Cum și-a creștinat Sfânta Lidia întreaga familie ‒ „Toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întăreşte”

Astăzi, unii dintre noi, care ne-am dedicat misiunii creștine, purtăm o mască ce îi îndeamnă pe oameni să ne aclame, să ne felicite pentru munca pe care o facem și pentru prinosul nostru. În antiteză cu aceștia, familia noastră nu este provocată, nici măcar încântată de munca și sacrificiul nostru pentru semenul nostru. De ce? Pentru că omul cu mască nu poate să-și convingă și să-și cucerească propria familie. Nu face din sinele său un exemplu pentru a fi imitat, ci pentru a fi evitat, iar acest lucru are ca rezultat de multe ori faptul că noi devenim spini în relația familiei noastre cu Dumnezeu.

Fiecare are de ales între călugărie și căsătorie, și amândouă sunt binecuvântate

Căsătoria şi familia nu sunt o piedică în calea virtuţii, acestea fiind rânduite de Însuşi Creatorul universului.

Femeia aparține în întregime familiei

Îndepărtarea mamei de familie pentru a câştiga bani este una dintre nenorocirile cele mai mari pentru un copil, dar şi pentru întreaga familie, este o încălcare a integrităţii şi a unităţii familiei.

„Maica Domnului m-a ținut în brațe deasupra apei, până au ajuns oamenii să mă ducă la mal”

Un copil salvat din vâltoarea apei povestește: „Când am căzut în râu, a venit această Stăpână a casei noastre (arătând cu degetul icoana Fecioarei Maria), m-a apucat de mână și m-a ținut deasupra ei până când au venit acei oameni să mă ia!”

Scopul familiei creștine

Femeia trebuie să se mântuiască prin bărbat și bărbatul prin femeie. Acesta este scopul căsătoriei.

Crucea convieţuirii în sânul familiei

Familia presupune o cruce. Se poate identifica o cruce a naşterii, a creşterii, a educării şi formării, o cruce a părinţilor faţă de copiii lor. Le-am putea numi „crucea stării de maternitate”, „crucea” sau încercarea „naşterii de prunci”, „crucea”, „grija” sau „atenţia educaţiei”, „crucea” sau preocuparea „formării lor spirituale”.

Care sunt însuşirile de bază ale familiei creştine?

Căsătoria celor doi tineri să fie pe viaţă, iar nu temporar, căci este făcută cu legământ pe Cruce şi pe Sfânta Evanghelie ca să dureze până la moarte.

Pagini