familia creștină

Aveți grijă cum le vorbiți copiilor despre sexualitate

Liniile de apărare sunt poziţionarea sănătoasă faţă de sexualitate, o autocritică a noastră şi, dacă vreţi, îndreptarea unor elemente greşite pe care le trăim noi, în viaţa noastră sexuală ca părinţi. Aceasta constituie cea mai bună protecţie împotriva modului poligam de viaţă, care în esenţă nu exprimă şi nu satisface sufletul tânăr.

Ce valoare canonică şi religioasă are cununia civilă?

Acest contract sau cununie civilă, cum se mai numeşte, are numai valoare civilă, valabilă doar în faţa legilor de stat, neavînd însă valoare canonică. De aceea, cei ce trăiesc conjugal după cununia civilă, unii dintre ei născând şi copii, în faţa lui Dumnezeu se află în concubinaj și în desfrânare și nu se pot împărtăși până la 7 ani.

Cum și-a creștinat Sfânta Lidia întreaga familie ‒ „Toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întăreşte”

Astăzi, unii dintre noi, care ne-am dedicat misiunii creștine, purtăm o mască ce îi îndeamnă pe oameni să ne aclame, să ne felicite pentru munca pe care o facem și pentru prinosul nostru. În antiteză cu aceștia, familia noastră nu este provocată, nici măcar încântată de munca și sacrificiul nostru pentru semenul nostru. De ce? Pentru că omul cu mască nu poate să-și convingă și să-și cucerească propria familie. Nu face din sinele său un exemplu pentru a fi imitat, ci pentru a fi evitat, iar acest lucru are ca rezultat de multe ori faptul că noi devenim spini în relația familiei noastre cu Dumnezeu.

Crucea convieţuirii în sânul familiei

Familia presupune o cruce. Se poate identifica o cruce a naşterii, a creşterii, a educării şi formării, o cruce a părinţilor faţă de copiii lor. Le-am putea numi „crucea stării de maternitate”, „crucea” sau încercarea „naşterii de prunci”, „crucea”, „grija” sau „atenţia educaţiei”, „crucea” sau preocuparea „formării lor spirituale”.

Scopul familiei creștine

Femeia trebuie să se mântuiască prin bărbat și bărbatul prin femeie. Acesta este scopul căsătoriei.

Familia – „mica biserică”, la tinereţe şi „mica mănăstire”, către bătrâneţe

Familia se consideră şi „biserică mică”, în sensul că ceea ce se realizează în biserică, socotită ca societate largă, trebuie să se realizeze în familie ca o societate mică. Adică, slujirea lui Dumnezeu – asta este esenţialul: să-I slujim lui Dumnezeu în condiţiile noastre, acolo unde suntem noi, făcând, apoi, parte şi din Biserica cea mare, din Biserica cea largă.

Iertarea și îngăduința sunt indispensabile în viața de familie

În general, viaţa de familie e imposibilă fără iertare, fiindcă între soţi, copii, părinţi există cea mai mare apropiere cu putinţă, ei interacţionează foarte strâns şi, din păcate, această interacţiune nu constă numai din momente plăcute. Şi capacitatea de a ierta, de a fi îngăduitor faţă de neputinţele celorlalţi, este o deprindere foarte preţioasă pentru omul de familie.

De ce soții sunt mai legați unul de celălalt decât de oricine altcineva

Femeia a fost zidită din coasta omului pentru ca soţia să fie întotdeauna aproape de inima soţului și pentru ca din această pricină oamenii să fie înclinaţi în chip firesc să se iubească şi să se ocrotească unul pe altul.

Copiii şi învăţarea iubirii – familia ca loc de practică a virtuţilor

Una dintre formele pe care le îmbracă iubirea părintească în zilele noastre este aceea de a-l expune pe copil la cât mai multe experienţe de cunoaştere. Şi nu mai prididim să purtăm copilul încă din fragedă pruncie de la înot la dans, de la tenis la limba engleză, de la teatru la Mind Lab, de la muzică la balet, pentru ca seara târziu să ajungem să ne vedem cu toţii acasă după o zi plină şi să ne aşezăm eventual fiecare în faţa propriului computer sau în faţa ecranului TV. Şi pare că fiecare zi nu e decât o alergare într-o rotiţă de hamster, alergătură ce ne stoarce până la ultima picătură de energie.

Să nu le facem mereu observaţie copiilor noştri, ci să le oferim exemplul cel bun prin noi înşine

Nu trebuie să le facem mereu observaţie copiilor noştri, ci să le oferim exemplul cel bun prin noi înşine.

Pagini