familia creștină

Iertarea și îngăduința sunt indispensabile în viața de familie

„Dobândeşte duh de pace, şi în jurul tău se vor mântui mii”, a spus marele nostru sfânt Serafim din Sarov. Pentru mulţi, cuvintele acestea par un ideal absolut inaccesibil – dar dacă în familie s-a creat, de exemplu, o situaţie grea, tensionată, dar măcar unul singur începe să se poarte altfel, adică să dobândească măcar cât de cât duhul păcii şi al iertării, dacă nu va răspunde la rău cu rău, dacă va înceta să se mai supere şi să se simtă jignit, dacă îi va iubi pe toţi, atmosfera din familie se va schimba în bine. Şi oamenii din jurul lui se vor schimba, văzând dispoziţia lui paşnică.

În atenţia familiei contemporane

Dacă soții, în mod conștient, iși iau sarcina de a păstra cu orice preț pacea familiei, dacă își cruță unul altuia sentimentele, dacă se străduie să fie tandri și delicați; dacă soțul manifestă iubire și cavalerism, iar soția dragoste și supunere, aceasta va șterge toate contradicțiile și greutățile ce stau în calea unirii lor duhovnicești, sufletești și trupești. Se înțelege, acesta este idealul, pe când viața ne arată adeseori cu totul alte lecții... 

Copiii şi învăţarea iubirii – familia ca loc de practică a virtuţilor

Una dintre formele pe care le îmbracă iubirea părintească în zilele noastre este aceea de a-l expune pe copil la cât mai multe experienţe de cunoaştere. Şi nu mai prididim să purtăm copilul încă din fragedă pruncie de la înot la dans, de la tenis la limba engleză, de la teatru la Mind Lab, de la muzică la balet, pentru ca seara târziu să ajungem să ne vedem cu toţii acasă după o zi plină şi să ne aşezăm eventual fiecare în faţa propriului computer sau în faţa ecranului TV. Şi pare că fiecare zi nu e decât o alergare într-o rotiţă de hamster, alergătură ce ne stoarce până la ultima picătură de energie.

Fiecare are de ales între călugărie și căsătorie, și amândouă sunt binecuvântate

Căsătoria şi familia nu sunt o piedică în calea virtuţii, acestea fiind rânduite de Însuşi Creatorul universului. Căsătoria nu numai că nu ne împiedică cu nimic în trăirea filosofiei celei după Dumnezeu, dacă voim să fim cu mintea trează, dar aduce în viaţa noastră şi multă uşurare.

O familie puternică, pregătită pentru orice

În societatea zilelor noastre, stabilitatea familiei este pusă la încercare în fiecare zi. Cum păstrăm echilibrul vieții de familie și ce avem de făcut pentru ca împreună să putem trece cu bine prin toate?

Care sunt însuşirile de bază ale familiei creştine?

Căsătoria celor doi tineri să fie pe viaţă, iar nu temporar, căci este făcută cu legământ pe Cruce şi pe Sfânta Evanghelie ca să dureze până la moarte.

Cum se păstrează comuniunea duhovnicească dintre soți?

Soţii trebuie să păzească focul haric primit prin Taină. În acest scop, ei trebuie neapărat să îşi facă timp pentru viaţa duhovnicească comună: pe cât au posibilitatea, să se roage împreună zilnic; să meargă regulat la Biserică, să se împărtăşească regulat; să citească împreună Evanghelia şi să discute teme duhovniceşti.

Scopul familiei creștine

Femeia trebuie să se mântuiască prin bărbat și bărbatul prin femeie. Acesta este scopul căsătoriei.

Familia şi Biserica în societatea de azi

Familia, împreună cu şcoala, Biserica împreună cu şcoala, legătura mai strânsă între religie şi ştiinţă, între credinţă şi viaţă, toate acestea, în sfârşit, vor putea, în timp, să ne readucă acolo unde merităm. 

Crucea convieţuirii în sânul familiei

Familia presupune o cruce. Se poate identifica o cruce a naşterii, a creşterii, a educării şi formării, o cruce a părinţilor faţă de copiii lor. Le-am putea numi „crucea stării de maternitate”, „crucea” sau încercarea „naşterii de prunci”, „crucea”, „grija” sau „atenţia educaţiei”, „crucea” sau preocuparea „formării lor spirituale”.

Pagini