Potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi şi a Bisericii întemeiate de Hristos, familia creştină trebuie să îndeplinească unele însuşiri:

Să fie întemeiată prin unirea sinceră şi statornică dintre cei doi soţi, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: „Fiecare să aibă femeia sa şi fiecare femeie să aibă bărbatul său” (I Corinteni 7, 2). În creştinism este interzisă bigamia şi trigamia, adică libertatea unui bărbat de a avea două sau mai multe femei, întrucât femeia este egală cu bărbatul înaintea lui Dumnezeu, cum spune acelaşi Apostol: „Nu mai este parte bărbătească, nici femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3,28);

Să fie întemeiată din dragoste curată, devotată şi liberă, adică cei doi miri să se unească de bunăvoie, neurmărind alte scopuri pământeşti, materiale, precum avere, cinste şi mândrie, care, de obicei, ruinează familia creştină şi o îndepărtează de Hristos;

Să fie de acord şi părinţii tinerilor cu însoţirea fiilor lor;

Mirii să nu fie rude apropiate de sânge, prin alianţă sau rude spirituale;

Mirii să ducă viaţă curată, în feciorie, până după cununia religioasă făcută în faţa Sfântului Altar. Orice căsătorie fără cununie religioasă, numai cu cununie civilă, este considerată desfrânare şi concubinaj şi se canoniseşte aspru, cu oprire până la 7 ani de la Sfânta Împărtăşanie;

Căsătoria celor doi tineri să fie pe viaţă, iar nu temporar, căci este făcută cu legământ pe Cruce şi pe Sfânta Evanghelie ca să dureze până la moarte;

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 9)