greșeli

Să ne rugăm ca Domnul să ne povăţuiască

Întotdeauna să ne rugăm ca Domnul să ne povăţuiască ce anume trebuie să facem, şi Domnul nu ne va lăsa să ne rătăcim. Adam n-a avut înţelepciunea să-L întrebe pe Domnul despre rodul pe care i l-a dat Eva, şi pentru aceasta a pierdut Raiul.

Unde nu sunt reguli, se ivește de îndată căderea

Viaţa în general, şi mai ales viaţa duhovnicească, nu poate să crească şi să sporească în chip uniform, treptat şi armonios fără ajutorul unei reguli. Regula pune frâu tuturor pornirilor nărăvaşe, care ar putea să ne abată de la lucrarea noastră şi să strice întreaga aşezare a lucrurilor, mânându-ne într-o direcţie greşită.

Boala şi suferinţa sunt „medicamentele” lui Dumnezeu

De exemplu, un om în vâltoarea tinereţii se gândeşte: „Eu sunt mare şi tare, şi nimeni altul nu este ca mine!”. Şi se uită la diplome, la slavă, la sănătate, la frumuseţe şi la toate celelalte. Când însă o boală îl ţine la pat, atunci începe să gândească diferit. „Deşertăciunea deşertăciunilor... Toate sunt deşertăciune!”.

Viața copilului – între libertate și organizare

Pe de o parte, trebuie să respectăm libertatea copilului și, pe de alta, să organizăm viața acestuia; când va mânca, când va dormi, când se va trezi, când se va juca, când va învăța. Toate trebuie să se facă în așa fel, încât să se vadă că toate-i slujesc copilului.

Răbdarea este mama mângâierilor

Ce e uşor pentru trup, acela e nefolositor pentru suflet, iar ce e folositor pentru suflet, acela e greu pentru trup.

Mai întâi, cunoaşte-te pe tine însuţi şi nu vei mai osândi pe nimeni

Nu încercaţi să vă vedeţi drepți și fără greșeală, ci întotdeauna cereţi: „Dăruieşte-mi, Doamne, să-mi văd greşelile mele şi să nu-l osândesc pe fratele meu!”.

Aşa, Doamne împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele!

Să facem legământ cu Domnul nostru Iisus Hristos, să iertăm din toată inima toate supărările ce ne-au fost pricinuite din partea apropiaţilor noştri şi niciodată să nu judecăm pe nimeni.

„Nu mă lăsa, Doamne, să cad din braţele Tale!” – de vorbă cu doamna Aspazia Oţel Petrescu

Preasfinţitul Macarie Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, a stat de vorbă cu scriitoarea Aspazia Oţel Petrescu (n. 1923) – autoarea volumelor de memorii Strigat‑am către Tine, Doamne (2000; reed. 2006, cu titlul Doamne, strigat‑am!) şi Adusu‑mi‑am aminte (2007) – despre pătimirile acesteia timp de 14 ani în temniţele comuniste din România (Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc, Jilava, Botoşani, Arad).

„Fiecare om care iartă, Îl imită pe Dumnezeu”

Iubirea faţă de aproapele se manifestă nu printr-o atitudine rece şi indiferentă faţă de semeni, limitându-se doar de a nu vătăma persoana şi drepturile acesteia, ci merge mai departe, printr-o întrajutorare benevolă şi jertfelnică, ce depăşeşte imperativul dreptăţii, iar prin includerea iertării, ne ajută în procesul asemănării noastre cu Dumnezeu. 

Pentru fapte bune ai nevoie de curaj. Răul poate să-l facă oricine

De aceea este atât de greu de făptuit binele, pentru că întâlneşti la tot pasul îndârjitele împotriviri şi iscusitele piedici ale celui viclean. Nietzsche spune „Suntem îndeosebi sancţionaţi pentru virtuţile noastre”.

Pagini