harismă

Cât de subtil ne poate înșela mândria

„Cine-L cunoaște pe Dumnezeu așa cum trebuie El cunoscut, cel care știe cât de mult S-a smerit pe Sine Fiul lui Dumnezeu, nu se va mân­dri, ci se va mândri cel ce nu știe asta.”

Cum fac din inima mea casă pentru Hristos?

Cine este mai fericit decât oamenii cu inimă curată? Și de ce bunuri pot să rămână lipsiți? Nu se găsesc toate darurile și harismele Sfântului Duh în fericitele lor suflete? De ce mai au nevoie? De nimic, cu adevărat, de nimic! Pentru că îl au în inima lor pe Însuși Dumnezeu!

Cum putem deosebi lucrarea harului de propria noastră dorinţă de bine?

Domnul este aproape! Rugaţi-vă! Există o viaţă neharică, asemănătoare celei harice. Deosebirea dintre ele constă în dispoziţia lăuntrică a inimii şi în tăria morală.

Biserica „luptată fiind, biruiește, uneltindu-se împotriva ei, covârșește, insultată fiind, se face și mai strălucitoare”

Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, Biserica „luptată fiind, biruiește, uneltindu-se împotriva ei, covârșește, insultată fiind, se face și mai strălucitoare. Primește răni și nu cade sub lovituri, este învăluită de valuri, dar nu se scufundă, este bătută de vifor, dar nu suferă naufragiu, luptă, dar nu este înfrântă, este lovită, dar nu biruită”.

Pilda talanților – conștientizarea darurilor primite de la Dumnezeu

Harisma, căci acesta este talantul pe care îl are fiecare dintre noi, să-l lucrăm cu iubire de osteneală, cu grijă și cu râvnă, ca să-l înmulțim. Harismele sunt daruri prețioase ale lui Dumnezeu, dăruite fiecărui om și există la unul mai mult, iar la altul mai puțin, dar sunt dăruite tuturor. Întrebarea este cât de mult sunt înmulțite.

Credința este maica, cununa și suma tuturor virtuților

Credința are nevoie de ascultare și nu de multă cercetare și când Dumnezeu poruncește trebuie să te supui, iar nu să iscodești.

Adevărata credință plăsmuiește din nou pe omul stricat de păcat

Adevărata credință îl umple pe credincios de putere morală de care se zdrobește ca de o piatră nezdruncinată orice rău din exterior, orice amenințare, orice primejdie.

Cu puțină bunăvoință, fiecare suflet poate simți prezența lui Dumnezeu

Adesea chiar şi la aceia care spun că nu cred în Dumnezeu se vede ascunsă înăuntrul lor pu­ţină credinţă. Odată mi-a spus un tânăr: „Nu cred că există Dumnezeu!”. „Hai mai aproape”, i-am spus. „Auzi cum ciripeşte rândunica? Cine i-a dat această harismă?”. Sărmanul a fost mişcat de aceasta. Îndată i-a plecat acea împietrire a necredinţei şi i s-a schim­bat fața.

Duhul cel Sfânt pune înlăuntrul nostru suspinele Lui

Duhul cel Sfânt pune înlăuntrul nostru suspinele Lui. Viața lui Dumnezeu începe să pătrundă înlăuntrul nostru și acum Dumnezeu vorbește și ascultă, deși mi se pare că eu ascult. Vorbești tu, iubești tu, te hrănești tu. Totuși fiindcă eu te iubesc, mi se pare că eu vorbesc, eu iubesc, eu mă hrănesc.

Ce îl face pe un duhovnic să fie numit „Avva”?

Ucenicii se rugau înainte de a merge să ceară un cuvânt de folos ca Dumnezeu să vorbească prin avva pentru mântuirea lor.

Pagini