Niciodată să nu ceară cineva lumini sau harisme de la Dumnezeu, ci numai pocăință, care va aduce cu sine smerenia, după care Bunul Dumnezeu îi va da orice va avea nevoie.

Odată am mers să-l văd pe Părintele David Dionisiatul. Locuia într-o chilie întunecoasă si plină de zdrențe. Era foarte sporit în rugăciune și ajunsese la o înaltă măsură duhovnicească. Mult m-am chinuit să scot ceva de la el. „Acestea nu se spun, nu se spun”, îmi tot zicea el. Știi ce înseamnă să vezi lumină în întuneric, fără să ai lumină? Să te afli în mijlocul zdrențelor și să fii în palatele lui Dumnezeu!

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul 6. Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 231)