harul lui Dumnezeu

Când sufletul se umple de Hristos, nu mai poate face nimic rău

În vreme ce, la început Apostolul Pavel nu putea săvârși binele, apoi nu mai putea face răul. Nu putea, nu-l voia. Sufletul său s-a îndumnezeit, s-a umplut de Hristos și nu putea să cugete sau să poarte înlăuntrul său nimic altceva.

Nimeni nu ajunge la pace şi linişte sufletească fără a trece prin lupta cu ispitele

Aşa cum războinicii câştigă medalii şi distincţii atunci când arată în mod repetat că sunt viteji şi că au spirit de sacrificiu, la fel şi noi, ca nişte luptători duhovniceşti, vom câştiga roadele strădaniilor noastre, după un război eroic, ce va dura mulţi ani. Cea mai sălbatică luptă va fi cea împotriva mândriei, cu toate formele şi manifestările ei – mânia, slava deşartă, răutatea, invidia... 

Sfântul Ioan salvează Suceava de năvălirea cazacilor

Înţelegând că acesta-i semnul izbăvirii lor, toţi cei din cetate nu s-au grăbit nici să pună mâna pe arme, nici să pornească la luptă, ci s-au pus pe închinare şi post, rugând de izbăvire pe Dumnezeu şi pe preacuviosul Său, Sfântul Ioan.

Tot creștinul poate fi „un ales”

Dumnezeu „te alege”, dar tu trebuie să auzi chemarea, să înțelegi, să respecți.

Lucrarea sfințitoare a Tainelor săvârșite de Dumnezeu prin preot

Toate Sfintele Taine sunt moduri de unire cu Hristos, care nu se pot săvârși decât în Biserică și de către Biserică. Dacă sfințitul slujitor se arată, mai ales la Liturghie, ca un chip a lui Hristos, el este, de asemenea, ca unul ce este cap al comunității eclesiale, un reprezentat al credincioșilor înaintea lui Dumnezeu, care se roagă Lui în numele lor.

De ce sunt „fericiți cei săraci cu duhul”?

De ce tocmai lor, adică celor săraci cu duhul, le aparține Împărăția Cerească? Pentru că cel smerit cu duhul, „recunoscându-și păcătoșenia și nevrednicia sa, se lasă întru totul condus de harul lui Dumnezeu, nepunându-și nicidecum nădejdea în puterile sale duhovnicești și harul îl conduce la Împărăție”.

Să ne cucerim pe noi înșine!

Ia încercați! O să-mi spuneți: „Nu se poate!”. Dar eu vă răspund că se poate. Și vă răspunde Hristos că se poate!

Ţineţi minte că Domnul vede tot!

„Lucrarea harului nu duce niciodată pe nimeni la deznădejde, ci aduce înduioşare, bucurie, îndelungă răbdare şi pace sufletească.” (Sfântul Lev)

Monahul Marcu Dumitrescu era numit de gardieni „fachirul”

Niciodată nu plângea, oricât de mari ar fi fost chinurile la care era supus. Harul lui Dumnezeu îl acoperea, dar temnicerii nu ştiau de astfel de lucruri. Odată, însă, a izbucnit în plâns. „Gata! L-am biruit pe fachirul!”, au strigat bucuroşi anchetatorii. Însă nu era nici pe departe aşa. Părintele Marcu plângea de mila celui ce era bătut lângă dânsul.

Apa care potolește setea și „apa cea vie”

Așa cum apa îți dăruiește un fel de întremare trupească, și simțim aceasta de câte ori ne este sete și bem apă, că se întâmplă ceva, o schimbare înlăuntrul nostru, tot așa este și cu „apa cea vie”, cu învățătura Mântuitorului, cu harul lui Dumnezeu care schimbă spre bine viața noastră.

Pagini