harul lui Dumnezeu

Să nu răspundem la „telefonul” ispitelor

Avem nevoie de multă luare-aminte ca să nu primim deloc „telefoanele” viclene ale vrăjmaşului (gândurile rele) şi să nu întinăm „Biserica Sfântului Duh” (I Corinteni 6, 19), căci altfel ne va părăsi harul lui Dumnezeu şi ne vom întuneca.

Rugăciunea Sfântului Teofan Zăvorâtul, pentru primirea harului lui Dumnezeu

Doamne, Cela ce ai înviat morții, scoală-mă și pe mine, cel omorât de păcat. Cela ce ai tămăduit orbii, luminează ochii cei întunecați ai inimii mele.

Doar Hristos poate vindeca întristarea care ne doboară

Lucrul căruia îi dau cea mai mare însemnătate este grija pentru Biserică, pentru studiul Sfintei Scripturi, pentru slujbe. În Biserica noastră există tămăduire prin iubirea pentru Dumnezeu şi rugăciune, care se fac cu ardoare.

Maica Domnului ‒ călăuză spre întâlnirea cu Dumnezeu

Prin toată existența ei, Maica Domnului dorea și râvnea prezența personală a lui Dumnezeu în inima ei și de aceea se lupta să-și păstreze curat sufletul și trupul ei ca să devină templu sfânt, biserică însuflețită vrednică să-L sălășluiască pe Dumnezeu înlăuntrul ei.

Harul lui Dumnezeu bate la ușa fiecăruia

Fiecare cu fiecare ne întâlnim și sunt metodele pedagogiei divine prin care Dumnezeu trimite fiecăruia solii Lui ca să-l trezească. Nu există om căruia să nu-i fi „ciocănit” harul la ușă.

Mântuirea noastră nu este atât în faptele noastre, cât în milostivirea lui Hristos

Nu cugeta şi nu grăi că ai făcut cutare şi cutare, pentru ca acestea să nu se risipească într-o clipă înaintea ta, însă de ai lucrat ceva bun, spune că nu tu ai făcut acestea, ci harul lui Dumnezeu a lucrat cu tine.

Caracterul universal al cultului divin

Rugăciunea din cadrul cultului creștin ortodox îmbrățișează în sfera ei toată lumea și întreaga natură, asupra căreia vrea să reverse harul lui Dumnezeu, pentru a o sfinți și a o pune astfel în slujba lui Dumnezeu și a omului.

Sfinții nu se supără dacă avem „preferați” printre ei

Sfinţii nu iau în nume de rău, precum fac oamenii, atunci când cinstim mai mult un sfânt mai „mic”, decât pe altul mai „mare”, pentru că sunt sfinţi şi nu au micimile omeneşti.

Cine cunoaște cel mai bine taina inimii noastre?

Cu cât înaintează cineva în viaţa duhovnicească cercetându-se pe sine însuşi, cu atât mai mult i se deschid ochii sufletului său şi desluşeşte mai bine greşelile sale şi multele binefaceri ale lui Dumnezeu. În felul acesta omul se smereşte, atrăgând în mod firesc harul lui Dumnezeu.

Sensibilitatea sufletească poate distruge sau poate conduce la Dumnezeu

Dacă un om sensibil ar pune în valoare sensibilitatea moştenită, ea ar deveni cerească. Iar dacă o va lăsa să o exploateze diavolul, se va pierde. Şi astfel, aruncă darurile lui Dumnezeu. În loc să-I fie recunoscător lui Dumnezeu, le ia pe toate anapoda.

Pagini