Hristos pe cruce

Hristos a transformat suferinţa şi i-a dat semnificaţie

Nu există justificări filosofice sau răspunsuri uşoare care să explice problema suferinţei. Suferinţa este o taină.

Luminişul dintre Biserica Luminii şi lumina statului

Amândouă braţele crucii au rost, înţelegerea vine mergând spre răscrucea lor, ispitele vin din toate părţile. Ne putem crede prea sus, putem să ne ghidăm numai după cele de jos, putem să fim robi în stânga sau plini de sine în dreapta.

Iubirea de Hristos nu poate fi izolată, nici restricționată

Hristos este Unul și Același. Nimic nu s-a schimbat la El: aceeași iubire, aceeași dăruire, mereu aceeași Jertfă! Dar să privim și la noi: ce s-a întâmplat cu noi? Până acum, fiecare am sărbătorit de nenumărate ori Sfintele Paști: unii de 10, alții de 20, 50 sau 70 de ori, trăind mai mult sau mai puțin drama Marelui Răstignit – dar niciodată restricționați, carantinați ca astăzi. Ce s-a petrecut între timp cu noi? Cu ce am rămas din cele învățate de la iubirea răstignită a lui Hristos?

Crucea – singurul loc în care omul se putea întâlni cu Dumnezeu

Ceea ce părea că nu se poate niciodată întâmpla, iată, se-mplineşte! Cine îşi putea imagina vreodată că voia sfântă a lui Dumnezeu şi voia oamenilor stăpâniţi de satana ar putea găsi fie şi un singur punct în comun? Dar Domnul este pe Cruce împlinind şi voia lui Dumnezeu, şi pe cea a oamenilor. Una este verticală – cerească, cealaltă orizontală – pământească. Dumnezeu şi Omul la aceeaşi... masă: iată Crucea!

Minunile dumnezeiești nu ne constrâng libertatea de a crede sau nu

Dacă Hristos S-ar fi coborît de pe cruce, nu mai era nevoie să se creadă, ar fi avut loc doar recunoaşterea unui fapt.

Sângele Celui Răstignit – minune din 1931

Pentru a speria oamenii, soldaţii au tras în direcţia Celui Răstignit. Unul dintre gloanţe L-a atins pe Hristos în partea dreaptă, puţin deasupra pieptului. Un val de sânge a ţâşnit din rană! Țăranii şi muncitorii au căzut în genunchi şi au început să se roage.

În braţele Sale întinse pe Cruce, Hristos îl primește pe tâlharul pocăit și Îi este „sete” să mântuiască tot neamul omenesc

Foto: Arhimandritul Mihail Daniliuc

Îmbrăţişarea de pe Cruce

Am schimbat noi ceva în propriile noastre vieţi din momentul în care am conştientizat că pentru noi, pentru fiecare dintre noi, a gustat şi primit Domnul ocara, ruşinea, bătăile, spinii, cuiele, moartea? El nu ne cere să trecem şi noi prin astfel de chinuri, ci doar să primim această jertfă a Sa pentru noi. Doar mucenicii se învrednicesc de cinstea supremă de a muri pentru credinţa lor în Hristos. A trăi zi de zi cu Hristos şi pentru Hristos este însă tot o mucenicie, e o răstignire de bună voie a tuturor poftelor, gândurilor sau stărilor noastre de dragul Lui. Ca să primeşti îmbrăţişarea Celui de pe Cruce trebuie să te sui, la rându-ţi, pe cruce. Dumnezeu şi omul – două cruci îmbrăţişate, cerul şi pământul unite de iubire fără sfârşit!