Iisus Hristos

Iubirea este sensul vieții, darul suprem

Să-l ascultăm pe Pavel, care zice: „Roadă Duhului este dragostea, bucuria, pacea...” (Galateni 5, 22). Era atent la exactitatea cuvintelor şi la ordinea învăţăturilor. Punea prima iubirea, şi apoi le amintea pe celelalte. Iubirea este mai presus decât oricare altă putere şi bogăţie, este mai importantă şi decât domnia, şi chiar decât lumina.

Domnul este de față pretutindeni

Văzându-L pe El cu ochii minţii, să ai o prea adâncă evlavie din inimă, înţelegând mărirea Lui și nevrednicia ta.

Nu prin nelucrare se odihnește sufletul în Rai

Lucrarea este expresia vieţii sufletului, iar sufletul fiind nemuritor, lucrarea sa este fără de sfârşit.

Diavolul pe toate le amestecă şi le răstoarnă

Lucrarea diavolului este să le amestece şi să le pervertească pe toate, să strice şi să mute hotarele dintru început puse, pe care Dumnezeu le-a aşezat firii.

Suntem liberi să alegem ce e bun pentru noi din lumea în care trăim

Zis-a avva Pimen: de va ajunge omul la cuvântul apostolului care zice că toate sunt curate celor curați (Tit 1, 15), se vede pe sine mai prejos decât toată zidirea. Zis-a fratele: cum pot să mă socotesc pe mine mai prejos decât ucigașii? Zis-a bătrânul: de va ajunge omul la cuvântul acesta și de va vedea vreun om ucigând, zice: acela a făcut numai acest păcat, iar eu ucid în fiecare zi.

Iubirea este explicaţia Creaţiei

Cum să-L atragem pe Hristos să se sălăşluiască în noi dacă nu prin curăţia inimii? Şi cum să atingem această curăţie, dacă nu prin lucrarea poruncilor? Şi cum să săvârşim poruncile fără lacrimi, rugăciuni şi osteneli?

Începutul şi sfârşitul răului este semeaţă cu­getare

Semeaţa cugetare se străduie să-şi semene în toţi neghinele. Drept aceea, unde se înrădăci­nează această cruntă patimă a mândriei, îl netrebniceşte pe om dimpreună cu toată osteneala lui.

Răsplata pocăinței este primirea harului

Când cineva se pocăieşte, primeşte har de la Dumnezeu; când primeşte harul, lumina, atunci îşi vede mai mult păcatele, de vreme ce ajunge în lu­mină şi devine el lumină. În vederea luminii vede stricăciunea, deşertăciu­nea, mortalitatea proprie, şi-şi sporeşte cu mult mai mult pocăinţa.

Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu

Fecioara Maria este cu adevărat Maica lui Dumnezeu, deoarece o mamă nu dă naştere numai cărnii trupeşti a Fiului ei, ci şi persoanei acestuia. Maica Domnului L-a născut pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe cea de a doua Persoană a Treimii, după trup, întrupată.

Cum ne ajută Dumnezeu în situațiile critice

Mulţi nici nu înţeleg de ce furtuni ne scapă Dumnezeu şi nici nu se gândesc la aceasta ca să-L slăvească pe Dumne­zeu. Să presupunem că cine­va se primejduieşte să cadă de pe schelă şi Dumnezeu iconomiseşte să se agate de ceva, lucru care în mod firesc nu se putea face, şi astfel acela este salvat. Sau cade de undeva şi nu păţeşte nimic. Sau are accident şi scapă. Să ne rugăm ca el să înţeleagă că Dumnezeu l-a ajutat şi s-a izbăvit, ca să se folosească duhovni­ceşte.

Pagini