înger

Colindul românesc – cel mai gingaș dar adus Pruncului Iisus

În noaptea de Crăciun, „în casele din Carpați, fiecare locuință este o casă a Betleemului, o casă a pâinii unde se întâlnește omul în centrul creației liturghisind la tonul copiilor, liturghia cosmică a prezenței lui Dumnezeu”.

De unde știe Moș Crăciun

Îngerii se uită-n casă, Văd și spun, iar Moșul are Colo-n Cer, la el în tindă, Pe genunchi o carte mare.

Omul robit de păcate – o vedenie a Sfântului Nifon

Am văzut cândva un om mergând pe calea cea largă a păcatului. Atunci mi s-au deschis ochii sufletului și am văzut în jurul lui vreo treizeci de diavoli.

Să păstrăm evlavia în biserică pentru a nu-i întrista pe sfinții îngeri

Trebuie să știi, fiule, că deasupra oamenilor în biserică se află mulțime de îngeri, care cântă împreună în chip nevăzut.

Despre genealogii sau cum Dumnezeu preface răul și păcatul în prilejuri de mântuire

În duminica dinaintea sărbătorii Nașterii Domnului Biserica face pomenirea Sfinților Părinți după trup ai Domnului. S-ar putea spune că este vorba despre o recapitulare a istoriei mântuirii și, cum sfinții și drepții din Vechiul Testament nu sunt sărbătoriți în mod festiv prin slujbe mari, cu excepția Sfântului Ilie, atunci această ultimă duminică dinainte de Crăciun este dedicată lor.

Oare Îl putem vedea pe Dumnezeu?

Fiul meu, mi-a zis, crede mie că Dumnezeu vede. Nu zice Domnul: „Cel ce mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu, și Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 21)?

Luptă pentru dobândirea virtuților, iar patimile se vor ofili de la sine

Sfântul Porfirie vedea sufletul aşa cum era în realitate, adică influenţat şi de îngeri, şi de diavoli. Nu voia ca lupta creştinului să se poarte la modul negativ, axată fiind pe dezrădăcinarea patimilor, ci voia să se poarte la modul pozitiv, presupunând numai stropirea „florilor”, având drept rezultat înflorirea lor, adică a virtuţilor îngereşti şi, în acelaşi timp, ofilirea spinilor, adică a patimilor drăceşti.

„Livada Părinţilor” ‒ trunchiuri de stejar adăpostesc osemintele sihaștrilor de la Agapia Veche

Trupurile acestor cuvioşi părinţi erau aşezate în sicrie din trunchiuri groase de stejar, cu cruci grele de plumb pe piept şi cu osemintele galbene şi bine mirositoare. Ei s-au nevoit la Agapia Veche, atât în obşte, cât şi în munţii din împrejurimi, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, când schimonahii obişnuiau să poarte cruci grele de plumb pe piept şi se îngropau în sicrie scobite în tulpină de stejar.

Câți dintre noi iertăm precum Sfântul Spiridon?

Sfântul Spiridon era păstor, era și episcop și păstor. Și au venit noaptea hoții la turmă și dimineața i-a găsit tremurând și neputând să se miște. Și i-a întrebat: „Ce-i cu voi aici?”. Ei au început să plângă și au zis: „Preasfințite, am venit azi noapte la furat și n-am putut să ne mai mișcăm din loc, a venit îngerul Domnului și aici ne-a încremenit și am tremurat toată noaptea”.

În ce constă lepădarea de lume?

Este cel mai mare lucru posibil, când omul, creația lui Dumnezeu, poate fi în stare a pleca din lume în monahism.

Pagini