învățătură

În numele Înălţării Domnului, trebuie să ne recunoaştem măsura cerească

Fiul lui Dumnezeu, coborât pe pământ, l-a urcat pe om pe umerii Săi, ca pe o oaie pierdută, şi l-a adus Tatălui Său. Să slăvim bunătatea şi înţelepciunea iubitorului de oameni Dumnezeu!

Protejându-i fără discernământ, părinții își sabotează copiii

Părinții care îi obişnuiesc pe copii să le vină toate de-a gata, chiar şi apa, ca să înveţe şi să nu piardă timpul, îi sabotează atât pe băieţi, cât şi pe fete. Şi copiii nu înţeleg cât se osteneşte mama făcând acestea, pentru că ei nu se ostenesc.

Nu cu orice însetare putem veni la Domnul, ci numai însetând după mântuire

Sfânta Biserică, în cântările ei din această zi, ne atrage cu deosebire atenţia asupra acestui moment şi ni-L înfăţişează pe Domnul, Care ne cheamă: „Cel ce însetează să vină la Mine şi să bea” – aşteptând ca şi noi, asemenea samarinencei, să ne adresăm Lui, implorându-L: „Dă-ne, Doamne, această apă a Ta!”.

Hristos este pacea noastră

Mântuitorul a adus El Însuşi pacea din cer, pe care, la despărţire, a dăruit-o ucenicilor Săi.

Copilul nu vrea să învețe. Ce-i de făcut?

Începutul este dialogul. Trebuie să înţelegem ce i s-a întâmplat şi să luăm măsurile necesare. Dacă va fi nevoie de meditaţii, poate îl vor ajuta. Dacă este doar o problemă psihologică şi trebuie să reînveţe să iubească studiul, poate îl ajută să stăm lângă el şi să îl ajutăm să redobândească drag de învăţat. Ar putea ajuta şi dacă am avea un contact mai des cu profesorul, cu învăţătorul. Sunt multe elementele care ar putea ajuta.

Crucea – cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului

Fiule, crucea este cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi, Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel ce înseam­nă să iubeşti, fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu.

Cât de mult pierdem aflându-ne neatenţi în biserică!

Ispita ne îndeamnă aici să nu fim deloc cu luare aminte. Deseori mergem la biserică numai pentru a ne continua somnul. Îndată ce auzim cuvintele, cântările, ni se închid ochii. 

Părinții și nașii de botez sunt datori să învețe copilul să se roage

Rugăciunea este trebuincioasă tuturor oamenilor pentru mântuirea lor şi dobândirea fericirii vremelnice şi veşnice. Astfel, creştinii trebuie să înveţe a se ruga lui Dumnezeu din copilăria lor. Vai şi amar de părinţii şi naşii aceia care cresc pe fiii şi finii lor numai trupeşte, iar de viaţa lor sufletească nu se îngrijesc.

Sfântul Ierarh Iorest Mărturisitorul, închis și maltratat pentru credinţa ortodoxă

În anul 1643, blândul ierarh Iorest a fost aruncat în temniţă pentru râvna dreptei credinţe, pătimind multe necinstiri, bătăi şi ocări. Iar sfântul răbda muceniceşte, fiind gata să-şi dea şi viaţa pentru apărarea credinţei ortodoxe şi mântuirea turmei sale.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului – despre rugăciunea inimii

„Dacă simţurile din afară nu pot opri mintea de la gânduri, trebuie ca mintea să fugă din simţuri, în vremea rugăciunii, în cămara inimii şi să stea acolo surdă şi mută la toate gândurile. Căci, precum sabia cea cu două tăişuri, ori în ce parte o vei întoarce, taie cu ascuţişul ei cele ce se nimeresc în preajma ei, tot aşa lucrează şi rugăciunea lui Iisus, ca o sabie, uneori fiind întoarsă spre gândurile cele rele şi spre patimi, iar alteori spre păcat, spre aducerea aminte de moarte şi de muncile cele veşnice.”

Pagini