liniște

Sfaturile Părintelui Paisie Olaru ‒ „La călugărie şi la căsătorie să nu sileşti pe nimeni!”

Amândouă căile sunt binecuvântate, dar depinde de voinţa lor. Mai întâi trebuie să cunoască bine ispitele, greutăţile şi obligaţiile ambelor căi de viaţă, că fiecare drum are crucea lui, încercările şi bucuriile lui. Apoi să se roage mult înainte de a se hotărî. Domnul a binecuvântat amândouă căile, dar nu putem noi hotărî ce cale să aleagă fiecare. Numai Dumnezeu şi omul singur hotărăsc.

Ascetul care a fugit în pustie pentru a nu deveni stareț și mitropolit ‒ Ieroschimonahul Neofit Eliade

„Neofit Eliade, bărbat erudit, elenist, mare ieroschimonah, pustnic, ascet mare la Schitul Pocrov, fost igumen Mănăstirii Secu între anii 1870-1886. A fost capabil, a dat sfat pentru a să face spitalul, şcoala şi spiţeria (farmacia) la Târgu Neamţ, bolniţele din mănăstire şi altele au făcut. Cine n-a văzut pe acest părinte Neofit în rugăciunile lui, acela n-a văzut sfinţenia întrupată. A murit la 3 februarie 1886, în Mănăstirea Neamţ, unde se retrăsese din igumenia Mănăstirii Secu.”

„Livada Părinţilor” ‒ trunchiuri de stejar adăpostesc osemintele sihaștrilor de la Agapia Veche

Trupurile acestor cuvioşi părinţi erau aşezate în sicrie din trunchiuri groase de stejar, cu cruci grele de plumb pe piept şi cu osemintele galbene şi bine mirositoare. Ei s-au nevoit la Agapia Veche, atât în obşte, cât şi în munţii din împrejurimi, până la jumătatea secolului al XVIII-lea, când schimonahii obişnuiau să poarte cruci grele de plumb pe piept şi se îngropau în sicrie scobite în tulpină de stejar.
Cum vrei să fii auzit de Dumnezeu, când nici tu nu te auzi pe tine însuţi?

La ce ispite să te aștepți când faci priveghere

În timpul privegherii, răceala şi greutatea i se dau omului ca să fie ispitit şi încercat. Și dacă omul s-ar sili cu fierbinţeală să se deştepte, şi cu puţină voinţă le-ar goni de la el, atunci s-ar apropia Harul de el, ca mai înainte, şi putere nouă ar primi, care are tot binele şi tot sprijinul ascuns în ea.

Sfântul Cuvios Onufrie Pustnicul, făcătorul de minuni de la Sihăstria Voronei

Odată, mergând la vânătoare în pădurile Voronei, un boier din sfatul ţării, care avea o fiică bolnavă de epilepsie, a ajuns până la chilia marelui sihastru Onufrie. Deci, fiindu-i sete, a luat câteva mere căzute jos pe mormântul cuviosului. Din acestea mâncând acasă copila bolnavă, îndată s-a vindecat de boală. Asemenea şi alţi bolnavi, care veneau la mormântul lui, se făceau sănătoşi. Din această pricină, credincioşii din partea locului îl cinsteau ca pe un sfânt pe pustnicul Onufrie.

Sfântul Chiriac de la Tazlău, mare dascăl al liniştii

Cinstitele sale moaşte s-au aşezat de ucenici într-o peşteră pe Măgura Tazlăului şi multe minuni de vindecare se făceau prin ele. Pe acest cuvios l-a cunoscut încă din viaţă şi smeritul Mitropolit Dosoftei şi i-a sărutat moaştele, precum însuşi mărturiseşte: „Apucat-am în zilele noastre părinţi înalţi la podvig (nevoinţă) şi plecaţi la smerenie adâncă: pe părintele Chiriac de la Bisericani şi pe Chiriac de la Tazlău”.

Unde se roagă mai mulți, puterea rugăciunii crește

Bună şi necesară este rugăciunea individuală făcută acasă, dar mai bună şi mai puternică este rugăciunea în comunitate, în biserică.

În momentele de cumpănă, Arhimandritul Cleopa Ilie primeşte ajutor de la Maica Domnului

Ascultând Dumnezeu rugăciunea lui, în noaptea cea de pe urmă, pe când se ruga, i-a grăit Maica Domnului din icoană, zicându-i: „Nu te întrista pentru tulburările de la Mănăstirea Neamţ, că le voi linişti eu! Dar să nu fii în îndoială!”. Căci un gând îi spunea să se ducă şi alt gând să nu se ducă la Mănăstirea Neamţ.
18 fotografii

(Foto) Liniștea de la Mănăstirea Pângărați

Pagini