mantuirea noastra

Sfântul Duh se odihneşte în inima omului smerit

Omul care are smerenie are lucrări bune, Îl are în el pe Dumnezeu, Duhul Sfânt, cum zice autorul Proverbelor: În inima smerită Se odihnește cu blândețe Duhul Domnului. În inima tulburată (a celui mândru), locuiește diavolul.

De ce ne adresăm Maicii Domnului cu: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi?"

O rugăm pe Maica Domnului să ne mântuiască, iar Maica Domnului Îl roagă pe Fiul ei, Care are această putere. Şi Acela îi face hatârul, pentru că o iubeşte mult pe Maica Sa.

Să nu fim creștini doar cu numele

Trebuie să ne îngrijim în această scurtă viaţă de mântuirea noastră. Să ne temem de Domnul nostru, nădăjduind să primim acele binecuvântări negrăite şi viaţa cea cerească împreună cu îngerii lui Dumnezeu, acea nespusă slavă şi acel sfânt locaş, în care se află Mirele Bisericii împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

Cum putem spune noi că am suferit ceva?

Aduceţi-vă aminte câte a pătimit Hristos pentru mântuirea noastră. Nu S-a făcut prunc cu trupul? N-a fugit de mânia lui Irod? Nu S-a supus părinţilor Săi? De doisprezece ani fiind, n-a învăţat în Biserică, fără să fi învăţat carte, ca să se mângâie cei ce sunt neînvăţaţi?

Omul cel tainic al inimii

De vreme ce Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntru nostru (Luca 17, 21), inima este câmpul de luptă pentru mântuirea noastră, şi scopul nevoinţei noastre este să o curăţim de toată întinăciunea şi să o păstrăm neprihănită înaintea Domnului.

Cea mai dragă şi mai plăcută Domnului este dragostea curată, simplă şi copilărească

Iată ce este cel mai drag şi ce vrea El de la noi! 

„Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl nostru şi de la Domnul nostru Iisus Hristos” (Coloseni 1,2)

Tot harul şi orice har vine întotdeauna de la Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt.

Învăţătură în Duminica a treia din Postul Mare

Ce adânc al iubirii lui Dumnezeu Făcătorul s-a arătat faţă de făptura Lui - omul - pe Cruce! Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute, Cel ce a aprins pe cer soarele, luna şi nenumărata mulţime a stelelor, Cel ce a revărsat văzduhul ca să răsufle tot ce viază...

Pronia lui Dumnezeu

Dumnezeu are grijă de noi mai mult decât avem noi înşine, El lucrează mântuirea noastră, dar, cu toate acestea, nu voieşte ca noi să o găsim în bucuriile de aici, ci în necazuri, în strâmtorări şi în boli. Oare cu uşurinţă au intrat în împărăţia Cerească taţii şi mamele noastre?

Cele care pun în pericol imediat mântuirea noastră sunt păcatele noastre

Cele care pun în pericol imediat mântuirea noastră sunt păcatele noastre în număr foarte mare. Când ducem însă, o viaţa cumpătată, păcatele acestea lipsesc din viaţa omului. Aşa cum un bolnav, vizitat des de doctorul lui, care ţine prescripţiile acestuia, îşi păstrează sănătatea, în timp ce dacă le neglijează se pune în pericol.

Pagini