mila lui Dumnezeu

Ieroschimonahul Paisie Olaru – un mare duhovnic al monahismului românesc

Fiind foarte iubitor de singurătate şi de linişte, între anii 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla, ca sihastru desăvârşit, avându-şi chilia aproape de peştera Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Teodora. Aici se îndeletnicea numai cu rugăciunea, cu postul şi cu spovedania zilnică a călugărilor şi mirenilor, ajungând cel mai renumit şi căutat duhovnic din toate colţurile ţării.

Oile pierdute ale mănăstirii și rugăciunile Părintelui Cleopa Ilie

În vara anului 1947, din lucrarea vrăjmaşului, oile mănăstirii s-au speriat într-o noapte şi o mare parte din ele s-au rătăcit în munţii Sihlei. Zadarnic le-au căutat fraţii, că nu le-au aflat. Părintele Cleopa a mers cu fraţii în biserică, s-au rugat la Maica Domnului pentru oile pierdute, au făcut câte trei metanii şi au plecat să caute oile în munţi. Apoi, cu mila lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Maicii Domnului, le-au aflat pe toate, fără să se piardă vreuna. 

De ce răspundem la Liturghie cu „Doamne miluiește”?

De unde se poate vedea că mila lui Dumnezeu e tot una cu Împărăția Lui? Din aceea că Hristos, vorbind despre răsplata cu care El îi va încununa pe milostivi, o dată spune că aceștia vor fi miluiți, iar altădată că vor moșteni Împărăția Cerurilor.

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Să ne întoarcem la pocăinţă!

„Fiind orbiţi de deşertăciunile cele lumeşti, nu ne bucurăm de altceva fără numai de lucrurile întunericului veacului acestuia. Că suntem porniţi cu toţii spre răutăţi, ca o roată când scapă la vale şi nu se poate opri. Şi acestea toate nu se trag din alta, fără numai din necredinţa noastră. Că ni s-au împietrit inimile întru răutăţi asemenea lui faraon şi umblăm ca nişte cai sirepi (sălbatici), fără de zăbală şi fără de ruşine, până vom cădea în vreo prăpastie şi vom pieri.”

Duhul Sfânt ne miluiește și ne ajută pe măsura smereniei noastre

Noi, cu puterile noastre, nu putem face nimic. Doar cu ajutorul Duhului Sfânt vom învinge, și asta pe măsură ce vom înainta în rugăciune. Pe măsură ce te nevoiești și alergi la Dumnezeu, cu atât mai mult te va ajuta Duhul Sfânt și-ți va descoperi ce ai nevoie.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – ce este sufletul?

„Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul.”

Primejdia căderilor repetate

Mila lui Dumnezeu este nemărginită, însă noi suntem mărginiți... și putem ajunge până acolo încât să încetăm să ne căim și să ne zdrobim inima pentru căderile dese, iar fără această căință nu va exista în noi vasul pentru primirea milei.

Ieromonahul Amfilohie, primul egumen al Mănăstirii Pângăraţi

Neavând schitul biserică încăpătoare, s-a rugat Cuviosul Amfilohie multă vreme Sfântului Mucenic Dimitrie să-i trimită un om milostiv pentru a-l ajuta să zidească o biserică nouă din piatră. Pe la anul 1560, spune tradiţia, zăbovind domnitorul Alexandru Lăpuşneanu la Piatra-Neamţ, i s-a arătat marele mucenic în vis şi i-a poruncit să zidească o biserică de piatră la Schitul lui Simeon. Aşa s-a înnoit această sihăstrie sub egumenia lui Amfilohie, luând denumirea de Mănăstirea Pângăraţi.

Zece pași spre fericire – lecții de viață

Fericit cel ce, luminându-și ochii inimii, Îl vede în sine întotdeauna pe Domnul ca în oglindă, că va primi ușurare de patimi și de gândurile viclene.

Candela care s-a aprins singură în noaptea de Înviere ‒ Pocăința unui păcătos și bunătatea lui Dumnezeu

În noaptea Învierii, întocmind o candelă dintr-un vas, a îngrijit-o și a umplut-o cu untdelemn și încă de seara a început să se roage, zicând: „Îndurate și Milostive Doamne, Cel ce voiești ca să se mântuiască toți păcătoșii și la cunoștința adevărului să vină, la Tine am scăpat, Mântuitorule al sufletelor noastre. Miluiește-mă pe mine, cel ce mult Te-am mâniat și spre bucuria vrăjmașului multe rele am făcut și iată că mort sunt, ascultând la vrăjmașul. Iar Tu, Cel ce pe cei necurați și nemilostivi îi miluiești, înveți a milui pe aproapele, milostivește-Te spre a mea smerenie, că nimic nu este cu neputință la Tine, că lângă iad s-a pogorât sufletul meu”.

Pagini