mila lui Dumnezeu

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – povețe pentru pacea în viața de călugărie

„Harul acestor trei bunătăţi, adică al lucrării minţii, al povăţuirii de popor mult şi al împăciuirii limbilor nu multora s-a dat de la Dumnezeu”.

„Se împlinesc două mii douăzeci și unu de ani în care Împărăția lui Dumnezeu a fost câștigată de cei care s-au pocăit” – Pr. Visarion Alexa

Să ne străduim să schimbăm mintea noastră pentru că nu vom putea să schimbăm nici viața noastră, nici țara asta, nici pe copiii noștri, atâta timp cât nu vom începe să ne uităm profund și sincer înlăuntrul nostru.

Ce a învățat vameșul, iar fariseul nu știe

El se oprește la ușa Templului, știind că întreg spațiul interior al locului sfânt este împărăția dreptății și a iubirii, căreia el nu-i aparține și la care nu ar putea să ajungă. Dar din experiență știe și aceea că imposibilul poate să se întâmple și de aceea zice: „Fie-Ți milă; nu ține socoteală de legile dreptății, de legile religiei, în mila Ta coboară spre noi cei care nu avem niciun drept să fim iertați și nici să fim primiți în Templu!”.

Semnul primit de la Dumnezeu de Protosinghelul Ioanichie Moroi, la schimbarea calendarului

După mai multe zile de post, am văzut deasupra mea în văzduh trei sfinţi îmbrăcaţi arhiereşte care semănau cu Sfinţii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a zis cu glas ca de trâmbiţă: „Ioanichie, de ce te îndoieşti şi nu faci ascultare? Nu ştii că ascultarea este mai mare decât jertfa? Deci, ascultă de cei mai mari, că nu vei răspunde tu de îndreptarea calendarului”. Apoi, binecuvântându-mă toţi trei deodată, s-au urcat spre cer şi nu i-am mai văzut. 

Păzește-ți curăția minții, pentru ca postul să-ți fie de folos

„În zadar faci mii de metanii şi ţii nu ştiu câte zile de post şi alte nevoinţe mari, dacă nu-ţi păzeşti mintea. Căci zice Sfântul Isihie: «Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte trează». Iar paza minţii constă în trei lucruri: în a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gândim); a ne împotrivi păcatului cu mintea; apoi a chema pe «Doamne Iisuse» prin rugăciunea minţii. Căci atâta legătură are paza minţii cu rugăciunea inimii, cât au trupul şi sufletul.”

„Am avut ciroză în ultimul stadiu, trebuia să mor, dar am fost vindecat” ‒ minunile de la Bisericani

„Preacuvioase, doresc să mulțumesc Maicii Domnului și Sfinției voastre că, iată, am avut ciroză în ultimul stadiu, trebuia să mor, după spusele medicilor, dar am fost vindecat. Am fost vineri la Taina Sfântului Maslu și am avut bucuria să stau chiar sub epitrahilul Sfinției voastre. Acum vin de la spital. Am fost la control și medicii s-au mirat foarte mult, întrebându-mă ce-am făcut, ce-am luat: «Omule bun, ficatul tău este nou!», mi-au spus”.

„Între moarte și lumină – o, Românie, alege!”

Se știe din documentele vremii că n-au lipsit potrivnicii acestui act: cei care își vedeau amenințate privilegiile, cei ce nu-și puteau stăpâni orgoliile, setea de stăpânire ori putere. În pofida lor, voința majorității poporului s-a împlinit. Românii s-au unit, spun unii, căci le-au permis-o condițiile externe. O fi și așa, nu tăgăduiesc, dar în primul rând unitatea credinței i-a făcut să-și dorească unitatea statală. Înfăptuirea celei din urmă s-a datorat, cu precădere, încrederii nestrămutate în puterea și mila lui Dumnezeu.

De la Dumnezeu, totul este dragoste: fie boală, fie sărăcie, fie nevoie

Nu ştiţi unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru bolnavă. Poate că Dumnezeu a hotărât ca ea să fie în starea asta pentru că lucrul acesta îi aduce mântuire – şi va rămâne aşa toată viaţa, ca să se mântuiască. Sau poate că Domnul a trimis boala pentru o vreme, ca să pună la încercare credinţa ei şi a părinţilor ei. Numai Dumnezeu ştie toate acestea. Boala nu e ruşine şi nu e semn că Dumnezeu l-a lepădat pe om de la Faţa Sa. Dimpotrivă, şi boala este o milă dumnezeiască.

Mă rog, mă rog, și rugăciunea mea tot nu e ascultată...

Toate pravilele de rugăciune au ca țintă să îl înalțe pe rugător la această măsură a rugăciunii, și toți cei ce străbat cu înțelegere această cale ajung la țintă.

Nu pleca urechea la bârfă și nu deschide gura ca să vorbești de rău

Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică. Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire, şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

Pagini