mila lui Dumnezeu

Omul lacom trăiește într-o veșnică neliniște

Dintr-odată şi neseperat, prin mila nemărginită a Domnului, a căzut din cer ploaie bogată. În timp ce toți se bucurau și sărbătoreau, un anume om bogat mergea prin oraş trist, cu capul plecat şi galben la față ca un mort. Nişte oameni l-au întrebat atunci care era pricina tristeţii sale, iar el nu a putut să se ascundă.

Protosinghelul Vichentie Mălău – dăruit Bisericii trup și suflet

Odată a venit la mănăstire prefectul cu câţiva profesori. Părintele Vichentie, îmbrăcat într-o haină rea, văruia biserica: „Unde este stareţul mănăstirii?, l-au întrebat ei. Am vrea să vorbim cu dânsul”. „Mă duc să-l caut. Aşteptaţi puţin!”, a zis părintele. Dar ei, înţelegând de la alţii că el este stareţul şi văzându-l aşa rău îmbrăcat, îndată au plecat.

Mintea unită cu rugăciunea umple sufletul de liniște

Aşa cum respiraţia dă viaţă trupului, tot astfel şi mintea, unindu-se cu rugăciunea, înviază sufletul său cel mort. Şi aceasta făcând ca un lucrător adevărat şi mila lui Dumnezeu cu multă durere căutând, începe să simtă câte puţin luminarea mângâierii dumnezeieşti.

„Am avut ciroză în ultimul stadiu, trebuia să mor, dar am fost vindecat” ‒ minunile de la Bisericani

„Preacuvioase, doresc să mulțumesc Maicii Domnului și Sfinției voastre că, iată, am avut ciroză în ultimul stadiu, trebuia să mor, după spusele medicilor, dar am fost vindecat. Am fost vineri la Taina Sfântului Maslu și am avut bucuria să stau chiar sub epitrahilul Sfinției voastre. Acum vin de la spital. Am fost la control și medicii s-au mirat foarte mult, întrebându-mă ce-am făcut, ce-am luat: «Omule bun, ficatul tău este nou!», mi-au spus”.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – un mare duhovnic al monahismului românesc

Fiind foarte iubitor de singurătate şi de linişte, între anii 1972-1984 s-a nevoit la Schitul Sihla, ca sihastru desăvârşit, avându-şi chilia aproape de peştera Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Teodora. Aici se îndeletnicea numai cu rugăciunea, cu postul şi cu spovedania zilnică a călugărilor şi mirenilor, ajungând cel mai renumit şi căutat duhovnic din toate colţurile ţării.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Cel mai greu păcat al lumii de azi

Cel mai greu păcat care stăpâneşte în lume astăzi este necredinţa în Dumnezeu, că de aici se nasc toate păcatele pe pământ. Că, dacă omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o nădejde, nici o bucurie, nici un scop pe pământ şi cade în toate relele şi în prăpastia deznădejdii, de care să ne izbăvească Hristos şi Maica Domnului.

Rugați-vă pentru siguranța copiilor ‒ Dumnezeu are toate mijloacele să preîntâmpine nenorocirile

Ca Domnul să binecuvânteze scăparea copiilor dumneavoastră de primejdii, trebuie să vă rugaţi zi şi noapte. Milostiv este Dumnezeu! El are multe mijloace să preîntâmpine nenorocirile ‒ mijloace la care noi nici nu gândim.

Arhimandritul Timotei Ionescu a reînnoit viaţa monahală la Mănăstirea Neamţ

În acest timp, Mănăstirea Neamţ trecea printr-o epocă de grea încercare din istoria ei: secularizarea averilor, închiderea tipografiei, lipsa celor necesare pentru bolniţă şi spitalul de alienaţi, care adăposteau până la 100 de bolnavi. Apoi, lipsa de hrană şi cele de nevoie pentru Seminarul monahal şi pentru întreaga obşte care număra, împreună cu schiturile sale, aproape 400 de călugări; iar mai presus de acestea, slăbirea vieţii duhovniceşti din mănăstire.

Până unde merge mila lui Dumnezeu?

Greşelile tuturor oamenilor sunt ca un pumn de nisip căzut în mare, în asemănare cu pronia şi cu mila lui Dumnezeu; şi precum nu se înfundă un izvor ce curge îmbelşugat, din cauza unui pumn de ţărână, aşa nu este biruită mila Făcătorului, de răutatea făpturilor.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – ce este sufletul?

„Aţi auzit spunându-se despre cineva că este «un mare suflet» sau că este «un om fără suflet»? Vrea să spună că omul cu suflet este acela care emană bunătate, dragoste faţă de semeni; care iubeşte pe săraci şi pe orfani; care ştie să-i ierte pe cei care i-au greşit, pe duşmani; care răsplăteşte răul cu bine, care nu ţine minte răul.”

Pagini