moarte

Mania grandorii și mania persecuției – etapa a patra în dezvoltarea mândriei

În acest stadiu al mândriei, păcatul nu-l chinuie, ci de­vine pentru el o deprindere. Starea lui sufletească este mohorâtă, lipsită de orice lumină, singurătatea lui e deplină – dar totodată are convingerea sinceră de corectitudinea căii sale și sentimentul deplinei siguranțe, în timp ce aripi negre îl poartă repede spre pierzare.

Extreme nesănătoase: frica de moarte și moartea, ca fugă de responsabilitățile vieții

Ca să ne fie dor, ca să dorim apropierea morții și să considerăm moartea ca fiind încununarea vieții, ca o creștere către dimensiunea de necuprins a veșniciei (pentru a folosi o expresie a Sfântului Maxim Mărturisitorul), trebuie să avem experiența vieții veșnice aici și acum.

„Dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim”

„Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.” (Romani 14,7-9)

Mustrare de conștiință

Îmi ziceam adesea: lasă, mai târziu m-oi pocăi, Nu gândeam că peste-o oră voi trăi sau voi muri.

Mucenicia Sfântul Apostol Pavel la Roma

Când preacinstitul cap al lui Pavel a fost tăiat, din rană a izvorât lapte şi sânge. Execuţia a avut loc la o mică distanţă de oraş, pe drumul către Ostia. Preacinstitele sale moaşte au fost îngropate de credincioşi în locul unde şi-a pecetluit mărturia cu mucenicia.

Cine poate spune că are o conștiință curată?

Această credință vie în existența după moarte a vieții veșnice și fericite a însuflețit mulțimea nenumărată a mucenicilor în primele veacuri ale creștinismului și a făcut ca moartea să fie pentru ei cel mai îmbucurător fapt, în ciuda chinurilor lor cumplite.

Dezlipește-te de lume

Roadele de fapte bune ce ni le-a lăsat Hristos Să le-aduni prin milostenii, cât trăiești, aicea, jos.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Să ne trăim viaţa în ascultare duhovnicească!

Cea mai uşoară şi sigură cale de mântuire este a celui ce trăieşte toată viaţa în ascultare, adică face toate cu sfat şi binecuvântare, cu rugăciune şi întrebare.

„Din clipa aceasta, eşti sănătoasă. Trebuie să înveţi să ierţi, să nu faci rău nimănui”

Dimineața, la ora 5.00, femeia s-a trezit simţind pe frunte mâna Cuviosului David şi l-a auzit spu­nându-i: „Scoală-te, eşti bine acum. Spune-le medicilor să ia aminte şi să nu mai facă greşeli”.

A se învăța omul a posti este o luptă și trebuie voință. Dai voință, iei putere!

La post cea mai mare luptă o duce creștinul cu setea, nu cu foamea.

Pagini