moarte

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Cum să postim cu folos

„Ce folos este ca trupul să fie deşert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni şi ofiliţi de post, iar de pizmă şi ură să fim aprinşi? Ce folos este a nu bea vin şi a fi beţi de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne şi cu hulele a rupe carnea fraţilor noştri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode şi a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubeşte şi îi cinsteşte care se feresc de cele oprite.”

Mustrare de conștiință

Îmi ziceam adesea: lasă, mai târziu m-oi pocăi, Nu gândeam că peste-o oră voi trăi sau voi muri.

Conferința „Omul în fața morții” la Biserica „Sfântul Nicolae” Tăutești

Pandemia de Coronavirus l-a făcut pe omul contemporan să regăsească ceva de mult pierdut. Gândul la moarte. Încremenită, societatea de consum, ultra-tehnologizată, a capitulat în faţa unei singure întrebări. Cum se moare? Oprită din goană, umanitatea a avut răgazul, dar şi constrângerea de a căuta rostul vieţii pe pământ. Cine suntem? De unde venim şi încotro mergem? Are sau nu sens existenţa? Iată întrebări care au coborât din eseurile filozofilor în mintea omului comun, iar din registrul desuetudinii în cel al imperativului imediat. Omul, individual şi colectiv, îşi întorcea privirea spre ceva ce nu ştia că există. El însuşi. La scară planetară, descopeream înăuntru nostru o lume infinită. A spiritului. Începea goana după Dumnezeu.

Ce înseamnă afundarea de trei ori în apa botezului?

Prin botez, spălându-ni-se păcatele, ne facem astfel părtași morții și Învierii lui Hristos, intrăm într-o viață nouă, suntem morți pentru păcat și înviem pentru Dumnezeu.

Smerenia este încrederea totală în voia lui Dumnezeu

Simplitatea este sfânta smerenie, adică desăvârşita încredere în Hristos. Să dăm lui Hristos întreaga noastră viaţă. Spunem la Sfânta Liturghie – „toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm” şi, în alt loc, „Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră, şi cerem şi ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta”.

Ce-i folosește omului...? (Marcu 8, 34-38; 9, 1)

Noi trăim din preaplinul de putere al Împărăției și tot ne este frică de moarte. De unde frica? Am șters din memorie puterea Crucii? Am adulat idoli pe post de cruce? Ne-am zăvorât curajul mărturisirii? Încercați un răspuns. Și îndreptați. E vremea pocăinței, mai mult decât oricând. Nu al unei pocăințe fixiste și adormite în percepte fără nutrienți duhovnicești. Hristos are nevoie de noi? Eu zic că da. Voi? Crucea ne stă mărturie Iubirii răstignite. Brațele deschise prin Iubire de Iubire!

Suntem nemuritori în măsura în care Hristos ne este Dumnezeu

Dumnezeu nu se leapădă de om, reamintindu-i, mereu și mereu, că este chipul Său, că este persoană. Capabilă să ierte, să iubească și să nu moară.

Rugăciunile sfinţilor ne ajută în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte

Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greşelile morţilor, care sunt cauzate de neputinţe omeneşti, şi vrea să-i aşeze în lăcaşul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeieşti păcatele pe care le-au făcut morţii, din slăbiciune omenească...

Dragostea aduce mângâiere chiar și în necazuri

Mulţumim lui Dumnezeu pentru această stare de har ce i s-a trimis, care este, cum s-ar zice, o pregustare a vieţii fericite care o aşteaptă.
Mai mult decât orice altă slujbă, sufletele răposaţilor noştri sunt ajutate după moarte de Sfintele Liturghii.

Pagini