moarte

Ignorând dimensiunea morţii, lipsim viaţa de adevărata ei măreţie

Adevăratul umanism nu poate fi separat de conştiinţa morţii; numai înfruntând şi acceptând realitatea morţii ce va veni, pot deveni cu adevărat viu. Cum observa D. H. Lawrence, „fără cântecul morţii, cântecul vieţii este ridicol şi fără nici un farmec”. 

Moartea este inevitabilă – gândul care ajută să ne pregătim pentru veșnicie

Era în Horeb (la muntele Sinai) un monah trândav şi nepăsător, cu numele Isihie. Acesta s-a îmbolnăvit odată greu şi i-a fost răpit sufletul lui vreme de un ceas. Trupul lui a rămas mort în toată regula. După aceea şi-a revenit în fire şi a înviat.

Despărţirea de lumea aceasta e grea

„A murit”, o să se spună şi despre mine şi despre tine într-o zi; în ziua pe care eu nu o cunosc, care nu ştiu când va sosi. Dar aşa cum soarele răsare în altă lume, la fel şi creştinul, prin Învierea din morţi a lui Iisus Hristos, a primit încredinţarea că după urmează un strălucitor răsărit de soare, urmează o nouă zi, o nouă viaţă.

Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare

Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei.

Certitudinea Învierii alungă teama de moarte

Moartea reprezintă momentul şi calea prin care, oricât de despărţiţi am fi fost, oricât de nedesăvârşită ar fi fost unirea sau armonia noastră cu Dumnezeu, ne înfăţişăm înaintea feţei Domnului nostru, Mântuitorului lumii. Nu a spus El, şi nu o dată: „Nu am venit să judec lumea, ci să o mântuiesc”? (Ioan 12, 47) Vom sta înaintea Lui, a Celui Care este însăşi Mântuirea!

Cu moartea pe moarte călcând – cum să pășim spre viața întru Hristos

Moartea este, de fapt, singurul lucru pe care toţi bărbaţii şi femeile îl au în comun de la începutul lumii încoace, de la un capăt la celălalt al regiunilor şi culturilor lumii. Şi astfel Hristos dezvăluie ce înseamnă a fi Dumnezeu prin singurul lucru pe care îl avem în comun. El nu face aceasta prin simplul act de a muri – fiindcă aceasta ar fi fost doar o capitulare a lui Dumnezeu, sfârşitul – ci mai degrabă prin chipul în care a ales să moară.

Moartea este triumfătoare în Iisus Hristos

Moartea este binefăcătoare. Multe sunt bunătățile ei. Este bucurie și libertate, sfârșitul păcatului, pregătire pentru înviere, că de la Răstignire noi suntem cu adevărat chemați să murim în mod dumnezeiesc.

Toţi aceia pe care îi numim astăzi „morţi” nu sunt deloc morţi

Toţi cei care au plecat din această viaţă, fie în zilele noastre, fie în trecutul îndepărtat, sunt cu adevărat vii, mult mai vii decât suntem noi. Lumea morţilor nu este a lor, ci a noastră, deoarece omul care trăieşte fără valori şi idealuri, fără dragoste şi virtute, este în esenţă un viu mort. Dim­potrivă, lumea lor, lumea celor păruţi morţi este plină de viaţă şi lumină.

Trei cuvinte care arată că Dumnezeu există

Un alt Iacov, însărcinat cu „lichidarea treburilor” lui Dumnezeu pe pământ, ţine în faţa unei foarte numeroase adunări o strălucită cuvântare de câteva ceasuri, „dovedind” – chipurile! – că nu există Dumnezeu. Şi fiind încântat de cuvântarea sa şi de temeiurile „dovezilor”, vru să mai dea o dovadă. Drept aceea, dete îngăduinţă ca acela care se va simţi în stare să-l contrazică are cinci minute liber s-o facă în faţa adunării.

Corespondență din Ierusalim: Ne-ai învins, Galileene drag…

Prin Învierea Lui, învierea noastră este pecetluită. Un Dumnezeu încăpățânat, ar zice unii, să-și mântuie poporul. Iar eu zic: un Dumnezeu care ne copleșește prin iubire, ne arde în focul iubirii lui platoșa noastră de orgolioși și autosuficienți, de ipohondri la propria noastră fericire și bucurie de a fi.

Pagini