moarte

Cum îi putem ajuta pe cei care au trecut la Domnul?

Fără îndoială că ne putem ruga pentru cei adormiți ori de câte ori vrem sau simțim nevoia și cu cât ne rugăm mai des pentru ei și facem fapte de milostenie spre pomenirea lor, cu atât este mai bine, pentru că niciodată nu știm starea sufletească cu care aceștia au ieșit din această viață.

De ce Sfinţii Părinţi consideră moartea ca pe un dar de la Dumnezeu?

Atunci când pierdem o fiinţă dragă, când ea purcede pe calea unirii cu Dumnezeu, ne vine greu să acceptăm marea pierdere. Şi asta e firesc, căci Hristos Însuşi a plâns la mormântul prietenului Său, Lazăr. Durerea este previzibilă, însă putem să avem în minte că pierderea noastră este, de fapt, un câştig al celui care a adormit în Domnul. Noi spunem că a adormit, întrucât moartea nu este cu adevărat moarte – ci o transformare a vieţii.

Cu moartea pe Moarte călcând (Luca 8, 41-56)

Intrat în casa mai marelui sinagogii, Iisus Hristos se lasă batjocorit de rânjetul neputinței umane de a înțelege învierea și prin ea dumnezeirea celui Care le stă dinainte. Niciodată până în clipa Capernaum Hristos nu a fost atât de vizibil Dumnezeu ca acolo, dinaintea morții. Pentru că acum, strigând fetiței: Copilă, scoală-te! (Luca 8, 54) lasă ca ecoul acelui strigăt să pătrundă în întunericul tuturor morților, dincolo de perdeaua de rânjet suficient a tuturor bocitorilor de pripas. E strigătul care învie, care ridică, strigătul care învinge tăcerea morții!

Toţi aceia pe care îi numim astăzi „morţi” nu sunt deloc morţi

Toţi cei care au plecat din această viaţă, fie în zilele noastre, fie în trecutul îndepărtat, sunt cu adevărat vii, mult mai vii decât suntem noi. Lumea morţilor nu este a lor, ci a noastră, deoarece omul care trăieşte fără valori şi idealuri, fără dragoste şi virtute, este în esenţă un viu mort. Dim­potrivă, lumea lor, lumea celor păruţi morţi este plină de viaţă şi lumină.

Nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți (Luca 16, 19-31)

Adevărata bogăție din Rai, ca și din viețile noastre, este Dumnezeu. Dacă aur și argint nu aveți de dat, dați iubire și înconjurați cu drag pe cei care străjuiesc gropile de gunoi ale lumii în care producem gunoiul. Fiți oameni!

Părintele Lucian Mocănașu a fost înmormântat

Sâmbătă, 29 octombrie 2022, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat slujba înmormântării părintelui Lucian Mocănașu de la Parohia Negulești, comuna Piatra Șoimului, județul Neamț.

Domnul Hristos n-a dat Sfintele Taine pentru îngeri, ci pentru oameni

Noi trebuie să căutăm să ne silim pentru o vrednicie la care niciodată nu putem ajunge. Dacă așteptăm vrednicia nu ne mai împărtășim niciodată, pentru că niciodată nu suntem vrednici. Dar Domnul Hristos ne face vrednici.

Cum a prevestit și a pregătit Sfântul Teofil trecerea sa la Domnul

Deodată i-a trecut ceva cu repeziciune pe dinaintea ochilor şi în faţă i-a suflat o boare de văzduh răcoros. A privit în sus şi a rămas împietrit: acoperişul chiliei începuse să se ridice încet şi cerul albastru, parcă deschizându-şi braţele, se pregătea să primească sfântul suflet al dreptului care murea.

Minunata aflare a moaștelor Sfântului Iov de la Poceaev

Trupul preacuviosului, după îngroparea sa, a rămas în pământ timp de şapte ani. După o vreme, mulţi au început să observe că din mormântul său izvora lumină. Însuşi Sfântul, în trei rânduri, s-a arătat în vis drept-credinciosului Mitropolit al Kievului, Dionisie Balaban, şi l-a îndemnat să deschidă mormântul în care se aflau moaştele sale.

Tinerii din Efes – sfinții care ne demonstrează că există viață și după moarte

Dumnezeu poate dărui nestricăciune trupului uman, exemplul cel mai clar fiind existența sfintelor moaște. Din acest motiv, teologia ortodoxă vorbește despre grija față de trup și după moarte. Așa înțelegem de ce pomenirile pentru cei dragi ai noștri, trecuți în Împărăția lui Dumnezeu, se fac la mormânt și nu în altă parte – cu excepția dumnezeieștii Liturghii, care se oficiază în biserică. Trupul omenesc se bucură de atâta cinstire în fața lui Dumnezeu, încât Fiul Său, Iisus Hristos, Şi l-a făcut trup propriu şi stă cu el în vecii vecilor, pe tronul slavei dumnezeiești.

Pagini