mormânt

„Nu pot uita momentul acesta, căci a fost o mare minune pentru mine” – ajutorul Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur mi-a dăruit tărie, putere fizică, limpezimea minţii, ajutor în tot ce a însemnat pregătirea mormântului în care erau şi rămăşiţele omeneşti ale trupului mamei mele şi peste toate acestea o bucurie sufletească că tata a plecat la Domnul.

Cuviosul Pimen Ieroschimonahul, cel ce și-a săpat singur groapa cu 40 de zile înainte de moarte

„Sfârşitul i-a fost foarte minunat, că după ce şi-a săpat groapa singur cu 40 de zile înainte nefiind cu nimic bolnav, sâmbătă, august 29, a slujit Sfânta Liturghie. Duminică, 30 (august) a început slujba mânecării şi ieşind din biserică, a trimis ucenicul de m-a chemat şi venind la sfinţia sa, mi-a spus câte ceva de-ale duhovniciei şi-mi zice că i-a sosit şi sfârşitul. Eu n-am crezut şi aşa stând de vorbă amândoi, stând în pat rezemat de păretele chiliei, mi-a zis acest cuvânt de pe urmă: «Să nu te mâhneşti!» şi şi-a plecat capul şi şi-a dat Duhul.”

Episcopul Chesarie, ctitor al Eparhiei Buzăului

Acest neobosit episcop şi credincios păstor al Bisericii lui Hristos a purtat permanent grijă de fiii săi duhovniceşti, zidindu-le lăcaşuri, dându-le preoţi buni, cercetându-i personal şi hrănindu-i cu cărţi de învăţătură şi cuvinte părinteşti. Iar ca ucenic al unui mare episcop ‒ Iosif al Argeşului ‒, a ridicat şi el nu puţini ucenici şi fii sufleteşti, dintre care cel mai renumit a fost ierodiaconul Iosif Naniescu, venerabilul mitropolit al Moldovei de mai târziu.

Mormântul Maicii Domnului – Pelerinajul părintelui Cleopa la Locurile Sfinte

Mormântul este săpat într-o piatră aproape albă, scobită deasupra, în care fusese așezat trupul Maicii Domnului. Se cunoaște foarte bine forma sfântului ei trup, rămasă în piatră.

Mihai Eminescu va fi pomenit la Cimitirul Bellu de Ziua Culturii Naționale

Arhiepiscopia Bucureștilor organizează sâmbătă comemorarea Poetului Național la capela și mormântul acestuia din cimitirul bucureștean Bellu – Șerban Vodă.

Sfântul Teodosie cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Fericitul era bucuros de sufletele pe care i le trimitea Dumnezeu spre povățuire, dar în același timp ducea dorul liniștii. Și atunci și-a umplut cădelnița cu cărbuni stinși și, punând tămâie, mergea prin cetate și se ruga să îi arate Domnul locul unde să construiască o biserică și un lăcaș pentru ucenicii săi. Și s-au aprins singuri cărbunii nu departe de peștera în care stătuse până atunci, iar ucenicii s-au și pus pe treabă, de au zidit biserica, ograda și chiliile, încât lavra Sfântului Teodosie a fost primul locaș de obște. Toți cei care veneau erau primiți cu mare bucurie și cinste, iar hrana se înmulțea cât să sature mii de oameni și încă mai rămâneau multe coșuri cu pâine, pentru obște. 

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi

Mănăstirea Brazi – numită şi „de la Cruce” –, de lângă oraşul Panciu, a fost cea mai iubită ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind şi de ucenicul său, Lavrentie, episcopul Rădăuţilor, şi aici a avut de înfruntat şi multe oprelişti. În 1688 a fost răpit de trimişii lui Şerban Cantacuzino şi dus în Ţara Românească, unde a fost închis şi chinuit vreme de 10 săptămâni.

„Îți cunosc boala, nu-ți face griji, te vei vindeca și va fi bine”

Maria citea cartea despre viața măicuței, iar când a aflat că am nisip de la mormântul ei, mi-a cerut să-i dau. Și iată, cum i-am dat nisipul, îi vine în vis măicuța. O mângâie cu mâna pe gât și-i spune: „Îți cunosc boala, nu-ți face griji, te vei vindeca și va fi bine”. Acum Maria nu mai are nevoie de operație.

Ce este Vohodul Mare sau ieșirea cu Cinstitele Daruri?

Această parte închipuie – după unii liturgiști – ultimul drum făcut de Domnul înainte de Pătimirile și moartea Sa, din Betania în Ierusalim, intrarea Sa triumfală în Cetatea Sfântă, unde trebuia să Se jertfească.

Bucuria simțurilor: a vedea, a auzi, a simți pe Dumnezeu

A găsi bucurie în tot ce e conform legii Sale, și a disprețui tot ce este potrivnic menirii sale firești, iată caracterul lucrării simțurilor care se va pre­lungi și dincolo de mormânt, în împărăția slavei dumnezeiești.

Pagini