Am fost foarte bolnavă trupește și sufletește până în anul 2004, când am hotărât să stau câteva săptămâni în preajma mormintelor marilor părinți Paisie și Cleopa. Am stat în mănăstire și în fiecare zi mergeam la mormintele lor rugându-mă nu pentru vindecare, căci ceva tot trebuie să rabd, ci ca să-mi dea Dumnezeu răbdare să-mi port boala. După o săptămână de rugăciune, fiind la mormintele lor și rugându-mă, m-a învăluit o pace și o liniște ca atunci când eram la spovedanie sub epitrahil, dacă nu mai mare, și îndemnul să mă las în voia lui Dumnezeu. Din acel moment m-am însănătoșit. 

Mărturie relatată de Maica I.

(Părintele Paisie Olaru, povățuitor spre poarta Raiului, în memoriam, Editura Trinitas, 2005, p. 312)