„Nu pot uita momentul acesta, căci a fost o mare minune pentru mine” – ajutorul Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur mi-a dăruit tărie, putere fizică, limpezimea minţii, ajutor în tot ce a însemnat pregătirea mormântului în care erau şi rămăşiţele omeneşti ale trupului mamei mele şi peste toate acestea o bucurie sufletească că tata a plecat la Domnul.

Doamne ajută! Aş vrea să aduc şi eu mărturie despre un foarte mare ajutor primit de la Sfântul Ioan Gură de Aur. Pentru mine, cel puțin, a fost o mare minune. În anul 2014, tatăl meu, care locuia în Iaşi, a plecat la Domnul la frumoasa vârstă de 89 de ani, pe data de 23 ianuarie, după un atac de inimă. Brusc, fără suferinţe.

Țin minte și acum: era o iarnă foarte geroasă. Zăpezi, viscol, temperaturi cu minus. Pentru că eu locuiesc în alt oraş, seara am plecat cu trenul către Iaşi, spre a pregăti înmormântarea tatălui meu. Pentru mine, orice ţinea de moarte, înmormântări, mers la cimitir, mai ales la plecarea în veșnicie a părinţilor şi bunicilor mei, era de nesuportat, cu mari dureri sufleteşti, frici, stări depresive, tulburare foarte mare şi refuz de a asista la astfel de evenimente.

Înmormântarea a fost programată pe data de 27 ianuarie, din cauza intemperiilor majore. Mi-am dat seama, atunci, că e şi data în care se face pomenirea aducerii Sfintelor moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur din Comane la Constantinopol. A trebuit ca eu singură să pregătesc tot ce ţinea de înmormântare: preot, gropari, pregătirea mormântului. Minunea Sfântului Gură de Aur cu mine a fost că, în cele câteva zile până la înmormântare şi mult timp după, Sfântul Ioan Gură de Aur mi-a dăruit tărie sufletească, putere fizică, limpezimea minţii, ajutor în tot ce a însemnat pregătirea mormântului în care erau şi rămăşiţele omeneşti ale trupului mamei mele şi peste toate acestea o bucurie sufletească că tata a plecat la Domnul. Că nu va mai suferi şi că este în Mâna Lui Dumnezeu.

Aveam o mare seninătate şi o pace sufletească. Nu am vărsat nicio lacrimă de durere, în suflet aveam doar o mare bucurie. Nu am luat nicio pastilă calmantă în toată această perioadă. Şi eu mă minunam de starea mea, care nu era a firii mele slăbănoage, ci era sigur un dar de la Dumnezeu şi de la Sfântul Iona Gură de Aur.

M-am simţit onorată că l-am pus pe tata în mormânt în ziua în care racla cu trupul Sfântului a fost aşezată în Biserica Sfinţilor Apostoli, de unde Sfântul Ioan Gură de Aur a mai şi grăit în auzul tuturor cuvintele „Pace tuturor!”. Eu am simţit din plin acea pace. Nu pot uita momentul acesta, căci a fost o mare minune pentru mine. Poate şi pentru ceilalţi apropiaţi ai mei, care au văzut ce înseamnă ajutorul dat de Dumnezeu prin Sfinţii Lui. Mulţumesc, Sfinte Ioane Gură de Aur! Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

(Mărturie trimisă pe adresa redacției Doxologia de Ioana A.)

Ultimele din categorie