Protopsaltul catedralei din Thessalonic era și canonarhul care intona primele note ale cântării, spre a da tonul celorlalți cântăreți. Era desăvârșit în meseria sa, învățând și povățuind pe alții în această artă sfântă, fiind și deosebit de iscusit în arta hironomiei, o metodă de a dirija, de pe vremea Sfinților Ioan Damaschin și Cosma Ierusalimneanul, prin care dirijorul îi îndruma pe cântăreți cu anumite gesturi ale mâinii drepte, ridicând sau coborând degetele cu anumite semne pentru mișcările melodice ale notelor.

S-a întâmplat ca acest protopsalt să se îmbolnăvească, înghițind ceva otrăvitor. El a zăcut un an întreg în pat, aproape fără să se miște. Cu vremea, acea otravă s-a mai împrăștiat și a fost eliminată, poate din pricina regimului aspru prescris, ori a altor tratamente medicale. Resturile otrăvii s-au depus în extremități, ducând la paralizia brațelor și picioarelor.

Totuși, nici această stare nu a fost permanentă, căci după câteva zile otrava a părăsit mădularele, afară de trei degete de la mâna dreaptă (degetul mare, arătătorul și mijlociul), făcându-le nefolositoare. Degetele rămăseseră drepte și înțepenite, fără a se putea mișca. Doctorii n-au putut să dea nici un leac pentru boala sa. Protopsaltul suferea mult pentru aceasta, căci nu mai putea să-și reia locul între cântăreți. De asemenea, nu putea nici să scrie ori să copieze cântările. Deci, protopsaltul și-a pierdut orice nădejde în doctori, chirurgi sau leacuri, hotărând să se lase cu totul la mila lui Hristos și a slujitorilor Săi.

Deci, noaptea, după ce s-a rugat tuturor sfinților să mijlocească în folosul lui, cine oare i s-a arătat protopsaltului într-un chip dumnezeiesc și minunat? Vom vedea îndată.

Se făcea că protopsaltul se afla în uriașa biserică a Sfintei Sofii din Thessalonic. În partea dreaptă a bisericii el l-a întâlnit pe marele ierarh Grigorie. Într-adevăr, mormântul Sfântului Grigorie era așezat chiar în acel loc. „Se făcea”, a povestit cântărețul, „că ierarhul îmi mângâia creștetul capului, ca un tată.”

Apoi i-a vorbit acestuia cu glas blând și plăcut, zicând:

‒ Du-te, mai-marele cântăreților, că de acum înainte vei fi sănătos.

Se apropiau zorile și protopsaltul s-a sculat și a pornit în grabă către biserica ce adăpostea moaștele Sfântului. Îngenunchind înaintea mormântului, vărsa lacrimi din belșug, rostind cuvinte de pocăință. El a cerut stăruitor Sfântului să mijlocească pentru el.

În trecut, protopsaltul păcătuise mult, rostind vorbe îndrăznețe împotriva Sfântului Grigorie. El a cerut cu stăruință iertare Sfântului, și ca el să-i tămăduiască mâna. Pe când zicea aceasta, atingea necontenit cu mâna dreaptă piatra mormântului. După ce s-a rugat îndelung, a hotărât să se întoarcă acasă.

Apoi, deodată degetele amorțite au revenit la viață, mișcându-se cu mare ușurință. O, ce har minunat și mai presus de fire a revărsat Hristos asupra lui Grigorie! Ajuns acasă, protopsaltul a luat un condei și a scris bine și fără șovăire. El a putut, de asemenea, să facă din nou mișcările cerute de hironomie, potrivit cu glasurile muzicii bizantine. Apoi, cu glas răsunător, protopsaltul a lăudat și a slăvit pe blândul slujitor al lui Dumnezeu, Grigorie.

(Viaţa şi nevoinţele celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Thessalonicului, traducere de Constantin Făgeţan, Editura Egumenița, București, 2006, p. 123)