necredință

Modestia nu este slăbiciune, ci putere și curaj

Modestia es­te, fără discuție, egala milostivirii, fiindcă omul modest este deja milostiv față de ceilalți oameni – nu-i agasează cu pretențiile sale, nu-i chinuie dându-și importanță. Vrând sau nevrând, cel lipsit de mândrie întotdeauna Îl cinstește, în primul rând, pe Dumnezeu, iar apoi și pe oameni, care de la Dumnezeu își au toate darurile.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Cel mai greu păcat al lumii de azi

Cel mai greu păcat care stăpâneşte în lume astăzi este necredinţa în Dumnezeu, că de aici se nasc toate păcatele pe pământ. Că, dacă omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o nădejde, nici o bucurie, nici un scop pe pământ şi cade în toate relele şi în prăpastia deznădejdii, de care să ne izbăvească Hristos şi Maica Domnului.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Să nu slăbim în credinţă

Astăzi este mare ceartă între cele două surori ale lui Lazăr, Marta şi Maria, care şi-a ales partea cea bună. În mănăstiri, ca peste tot, Marta asupreşte pe Maria şi n-o lasă să se roage mai mult, iar Maria plânge nemângâiată! Dacă vom pune întâi biserica şi lauda lui Dumnezeu, adică pe Maria, şi apoi ascultarea şi lucrul mâinilor, adică pe Marta, atunci toate mănăstirile şi bisericile noastre ar înflori, şi diavolul ar fi izgonit dintre oameni. 

Icoana Sfântului Teodor Stratilat din care a curs sânge

„Într-o zi oarecare, şezând mulţi saracini şi vorbind în biserica aceea, unul dintre dânşii a luat un arc şi o săgeată şi, încordând arcul, a săgetat în acel chip şi a nimerit cu săgeata în umărul drept al sfântului şi îndată a curs sânge din icoană, ca dintr-un om viu. Şi văzând saracinii această minune s-au mirat, însă n-au ieşit din biserică, ci locuiau în ea şi îşi săvârşeau necurăţiile după obiceiul lor cel spurcat”.

Cum l-au salvat de la moarte Sfinții 40 de Mucenici pe un mitropolit

În iarna anului 1943 am fost încarcerat într-o închisoare a Gestapoului, în oraşul ucrainian central Uman, unde nu existau geamuri la ferestre, iar afară era un frig aprig. Eram, practic, fără veşminte, purtând doar o sutană. În cutia aceasta de piatră îmi ceream moartea, zicând: „Doamne, lasă-mă să mor!”.

Neliniștea unui tânăr pentru aflarea rostului său în viață se datorează necredinței?

A nu se gândi și a nu se neliniști un tânăr pentru aflarea rostului său, este dovada unui om indiferent, și prin urmare unul ca acesta este un neprocopsit.

Pandemie. Izolare. Isihie

Pandemia nu s-a terminat. Și nu se va termina decât atunci când în centrul nostru va sta, pe scaunul Împăratului, Însuși Dumnezeu. Dar, pentru aceasta, trebuie golire de sine. Lepădare de sine. Și umplere de Dumnezeu. De ce? Pentru că altfel ne vom izola. Și vom transforma întreaga planetă într-o celulă plină de celule.

Dumnezeu întru dreptate chivernisește lucrurile

Cel ce nu cunoaște adevărul, nici cu adevărat nu poate crede.

Lipsa răbdării dovedește necredință

Se întâmplă uneori că îl face să lupte și împotriva necazurilor, ca în viața aceasta să-i înmulțească durerile, iar la ieșirea sufletului să-l dovedească necredincios din pricina lipsei de răbdare.

Credința, un sens al vieții noastre pământești

Sunt momente și momente în viață. Ispita satanei îi împinge pe unii să nu mai creadă în Dumnezeu. Bine ar fi să se întoarcă, să-i lumineze Dumnezeu și să-și observe păcatul. Bunul Dumnezeu, în orice moment, ca un părinte așteaptă să ne întoarcem și să-I recunoaștem paternitatea.

Pagini