necredință

O femeie cu mâna paralizată și necrozată este vindecată de Sfântul Grigorie Palama

La trei zile după ce s-a întors acasă, femeia și-a recăpătat folosirea deplină a mâinii. Iată minunile lui Dumnezeu! Dar, pe deasupra, femeia s-a tămăduit de un rău si mai mare decât suferința trupească: păcatul duhovnicesc al necredinței.

Jalnica ispită a necredinţei face parte din condiţia noastră omenească

Există în dialectica simultanelor credinţă-necredinţă un punct critic pe care, rugându-ne mai departe, îl depăşim.

Ce înseamnă cuvintele lui Hristos: „Nu am venit să aduc pace, ci sabie”?

A se citi: „Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, dobitocia şi omenia, nevinovăţia şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona, ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece”. Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna.

Icoana Sfântului Teodor Stratilat din care a curs sânge

„Într-o zi oarecare, şezând mulţi saracini şi vorbind în biserica aceea, unul dintre dânşii a luat un arc şi o săgeată şi, încordând arcul, a săgetat în acel chip şi a nimerit cu săgeata în umărul drept al sfântului şi îndată a curs sânge din icoană, ca dintr-un om viu. Şi văzând saracinii această minune s-au mirat, însă n-au ieşit din biserică, ci locuiau în ea şi îşi săvârşeau necurăţiile după obiceiul lor cel spurcat”.

Cum l-au salvat de la moarte Sfinții 40 de Mucenici pe un mitropolit

În iarna anului 1943 am fost încarcerat într-o închisoare a Gestapoului, în oraşul ucrainian central Uman, unde nu existau geamuri la ferestre, iar afară era un frig aprig. Eram, practic, fără veşminte, purtând doar o sutană. În cutia aceasta de piatră îmi ceream moartea, zicând: „Doamne, lasă-mă să mor!”.

„Monahismul rămâne şi există pentru lume”

Niciodată poporul ortodox nu a trăit fără monahism, care întotdeauna a constituit armata şi oastea Bisericii. Fără monahism nu vom avea lumină, nu vom avea o lanternă care să ne lumineze calea. Vom pierde din vedere Împărăţia Cerurilor şi vom rămâne cu neliniştea, cu luptele, cu războaiele, cu lipsurile, cu păcatul, cu necredinţa şi cu idolii.

Duminica Sfântului Apostol Toma – Pr. Cristian Barnea - Pridvoarele Credinței

Duminica Sf. Apostol Toma - Pridvoarele credinței, 18 aprilie 2015

Încredințarea lui Toma

Încredințarea lui Toma este icoana din Duminica Tomei, făcând parte din grupul de reprezentări iconografice care certifică Învierea lui Hristos (Hristos arătându-se Mariei Magdalena, Hristos arătându-se ucenicilor la Marea Tiberiadei, Hristos frângând pâinea în Emaus). În pictura murală ortodoxă, aceasta apare zugrăvită în naos, în același rând cu scenele Praznicilor Împărătești.

Cu puțină bunăvoință, fiecare suflet poate simți prezența lui Dumnezeu

Adesea chiar şi la aceia care spun că nu cred în Dumnezeu se vede ascunsă înăuntrul lor pu­ţină credinţă. Odată mi-a spus un tânăr: „Nu cred că există Dumnezeu!”. „Hai mai aproape”, i-am spus. „Auzi cum ciripeşte rândunica? Cine i-a dat această harismă?”. Sărmanul a fost mişcat de aceasta. Îndată i-a plecat acea împietrire a necredinţei şi i s-a schim­bat fața.

Care sunt motivele ascunse ale faptului că suntem asaltați de gânduri?

În trei chipuri se întâmplă tulburarea în gânduri: pentru necurăţie, pentru necredinţă şi pentru defăimare.

Pagini