nepătimire

Cum deosebim adevărata nepătimire de cea falsă?

O altă caracteristică a nepătimirii e dragostea, care marchează diferenţa dintre nepătimirea adevărată şi cea falsă. Precum Dumnezeu, fiind prin fire bun şi fără patimă, iubeşte pe toţi la fel, ca făpturi ale Sale, dar pe cel virtuos îl slăveşte, ca pe unul ce şi-a însuşit cunoştinţa şi prin aplecarea voii, iar pe cel leneş îl miluieşte pentru bunătatea Sa şi îl întoarce în veacul acesta prin certare, tot aşa şi cel bun, fără patimă în aplecarea voii sale, iubeşte pe toţi oamenii la fel.

Dragostea adevărată înseamnă să ne rugăm și să împărtășim durerea aproapelui

Dragostea înseamnă comuniune cu dragostea cea adevărată, care este Hristos Însuşi; pacea nu este o entitate abstractă, ci este Hristos Însuşi; acelaşi lucru se aplică şi dreptăţii şi celorlate virtuţi. În măsura în care omul nepătimitor a dobândit comuniunea cu Hristos, e firesc ca virtuţile lui Hristos să devină şi virtuţile sale proprii.

Iubirea te face asemenea cu Dumnezeu

Fiind asemenea cu Dumnezeu, ajungi la cunoştinţa lui Dumnezeu şi a purtării lui de grijă. De aici izvorăşte răbdarea şi negrija cea bună.

La starea nepătimirii se ajunge prin desăvârșită ascultare

Când omul face ascultare o așa de mare dulceață au gândurile, încât ajungi să spui: Nu vreau altceva mai mult. Lucrul acela pe care îl doresc acum îl voi găsi în Rai.

Theba, loc de nevoinţă pentru asceții primelor veacuri

Fosta capitală a Egiptului în perioada Regatului Mijlociu și a Regatului Nou, Theba este situată la 800 de kilometri sud de malul Mediteranei, pe malul stâng al Nilului.

Cum ajungem de la ură sau indiferență, la iubire

Numai cel nepătimaş, numai cel care-a depăşit pătimirea, numai cel care a ajuns să fie dezrobit de patimi, numai acela este, de fapt, iubitor după poruncă, Îl iubeşte pe Dumnezeu mai mult decât orice şi pe aproapele ca pe sine însuşi.

Poruncile lui Hristos – cel mai bun manual de instrucțiuni pentru viață

Cei care trăiesc în lumea aceasta trebuie să se străduiască din răsputeri să se folosească de lucrurile ei potrivit poruncilor lui Hristos. Întărită prin deprindere stăruitoare, această sârguinţă face ca împlinirea poruncilor Sale să pară lesnicioasă, preschimbându-ne nestatornicia lăuntrică în statornicie desăvârşită.
Nepătimirea nu înseamnă a nu fi războiţi de demoni ci, războiţi fiind de ei, să rămânem nebiruiţi.

Care este calea care duce la sfințire și desăvârșire?

Calea care duce la sfinţire şi la desăvârşirea în Hristos este pocăinţa, deoarece „toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. Acesta este scopul adevăratei pocăinţe, ca omul să redobândească Harul dumnezeiesc. Dobândirea Harului nu este ceva în parte, ci înfierea deplină, pe care Hristos o dă credincioşilor prin Biserica Sa.

Rugăciunile de la strană se citesc neutru, fără sentimentalisme

În biserică se cuvine să citim rugăciunile pe un ton neutru, pentru ca cei care sunt de față să poată urmări citirea dacă vor, iar dacă nu, să-și poată urma propriul ritm lăuntric de rugăciune fără a fi stânjeniți. Este inadmisibil să citim pe un ton sentimental și personal în biserică, pentru că îi facem pe ceilalți să-și piardă pacea.

Pagini