neputință

Pe scara virtuţilor spre Înviere se înteţesc şi ispitele

Satana reuşeşte, în general, prin ispită să se infiltreze în toţi oamenii. Nimeni nu este fără de păcat. În fiecare dintre noi, mai accentuat sau mai puţin accentuat, putem recunoaşte puţină diavolie. 

„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9, 17-32)

Avem o pandemie de penibil și frică, de mediocritate cu aere justițiare și de ură. O ură care chinuie și unora le scoate la margine de buze și suflet un soi de spuză a răutății fără obiect. Dintre toate aspectele timpului acestuia răutatea fără sens, violența verbală fără acoperire și manipularea unor clișee în favoarea unor opțiuni ideologice îmi pare a fi cea mai periculoasă. Indiferent de unde vine. E un soi de aruncare în foc a măștilor de protecție și a medicamentelor necesare vindecării, la vremea aceasta de penurie și indecizie, de dragul instigării la propriul adevăr.

Să nu-L confundăm pe Dumnezeu cu oamenii!

Unii îl percep pe duhovnicul lor nu ca pe un om cu patimi şi neputinţe, ci ca pe un dumnezeu.

Să ne rugăm pentru sănătatea noastră și a tuturor oamenilor

Toţi ştim că, atunci când cineva între noi este bolnav, este mai greu pentru familie, decât pentru bolnav. De aceea şi unii dintre noi ne rugăm şi spunem: „Doamne, ajută-mă să nu cad la pat şi să fac supărare copiilor, nepoţilor mei, alor mei!”.

De ce Dumnezeu nu vindecă toate bolile într-o clipă?

Eu însumi mă împărtăşesc, trăiesc cu harul lui Dumnezeu, însă una ca aceasta nu înseamnă că nu trebuie să iau medicamente pentru tensiunea arterială ridicată. Sunt necesare. Domnul poate să mă vindece, însă nu mă vindecă. Este de neapărată trebuinţă să ne smerim şi să ne recunoaştem în fiecare zi neputinţa şi limitele.

Criza familiei în lumea de azi

Majoritatea oamenilor care se căsătoresc au în vedere în principal sexualitatea și mulți sunt uzați gata când se căsătoresc și, după aceea, pentru că se insistă tot pe latura aceasta și nu pe latura duhovnicească, se ajunge foarte repede la desfacerea căsătoriei.

Oare ce înseamnă adevărata dragoste?

Să lăsăm în seama lui Dumnezeu preţuirea faptelor noastre bune, iar noi să cerem de la El: „Dă-mi să văd păcatele mele, nu virtuţile, oricare ar fi acestea”.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Să nu slăbim în credinţă

Astăzi este mare ceartă între cele două surori ale lui Lazăr, Marta şi Maria, care şi-a ales partea cea bună. În mănăstiri, ca peste tot, Marta asupreşte pe Maria şi n-o lasă să se roage mai mult, iar Maria plânge nemângâiată! Dacă vom pune întâi biserica şi lauda lui Dumnezeu, adică pe Maria, şi apoi ascultarea şi lucrul mâinilor, adică pe Marta, atunci toate mănăstirile şi bisericile noastre ar înflori, şi diavolul ar fi izgonit dintre oameni. 

Un vizitiu povestește o minune a Sfântului Nicolae Planas

Dar, ce mare uimire mă aştepta ‒ continuă vizitiul ‒ când, ajungând eu lângă casa ginerelui, l-am văzut pe Părintele Nicolae (cunoscut prin încetineala mersului său) mergând liniştit pe trotuar, foarte aproape de casa aceluia.

(Audio) „Să ne păstrăm în acest post bucuria, să o cultivăm și s-o împărtășim și altora!” – Arhim. Nichifor Horia

Predică la Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză) - Arhim.Nichifor Horia - Catedrala Mitropolitană din Iași - 1 martie 2020

Pagini