nevinovăție

Suntem atâta de creștini, câtă copilărie pură am izbutit să păstrăm în noi până la sfârșitul vieții.
___   Nichifor Crainic

Copilaşul vostru vă va uni!

Nu vă certaţi în faţa copilului, fiindcă-l traumatizaţi sufleteşte. Luaţi exemplu de la nevinovăţia lui. Nu-l târâţi în certurile voastre! Lăsaţi-l să vă ia de mână şi să vă tragă unul lângă altul – el, la mijloc, şi voi, de-a dreapta şi de-a stânga lui, mână în mână. Aşa să mergeţi înainte, toţi trei împreună!

Să treci cu vederea neajunsurile altora

Pocăinţa este o stare de umilinţă în care noi ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu. Cum se învaţă nevinovăţia? A nu te răzbuna şi a trece cu vederea neajunsurile altora.

Ce primește omul care se roagă pentru iertarea păcatelor altora?

Omul care se roagă pentru iertarea greșelilor semenilor săi se înrudeşte mult cu Dumnezeu, Care este înduioşat de această mare şi nobilă dragoste a copilului Său.

Ce înseamnă cuvintele lui Hristos: „Nu am venit să aduc pace, ci sabie”?

A se citi: „Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, dobitocia şi omenia, nevinovăţia şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona, ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece”. Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna.

„Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii!”

Copiii odihnesc şi refac omul! Ei rezumă gingăşia şi frumusețea, puritatea şi nevinovăţia şi credinţa. Chiar ei sunt o refacere a omului.

„Ştiţi voi că un copilaş din acela mic când se roagă, trei îngeri stau lângă dânsul? Atâta-i de primită rugăciunea copiilor!”

De aceea vă rog, dacă v-a dat Dumnezeu copilaşi, de când încep a vorbi, de când învaţă guriţa lor să grăiască, învățați-i să spună „Doamne, Doamne”.

Omul mândru nu atrage pe nimeni

Legătura duhovnicească este indisolubilă numai când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie.

„Ce-i rău în asta?” – păcatul din spatele aparențelor

Aud atât de des cum cei indiferenţi întreabă ca nişte oameni fără de minte: „Şi ce? Asta e rău? Ce-i rău în asta?”. Şi îşi răspund tot ei, fără frică şi cu îndrăzneală: „Nu-i niciun rău în asta”.

Crezi că ești smerit? Pune-te singur la încercare!

Dacă ești smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare, și vezi de poți răbda nedreptatea, fără să te tulburi.

Pagini