Nicolae Tănase

Rutina în căsătorie strică tot

Rutina care este ca o rugină. Cum este rugina pentru metal, aşa este rutina pentru căsătorie. Evităm rutina doar dacă gândim în perspectivă.

Copiii noştri vor fi mâine ceea ce suntem noi astăzi

Copiii noştri sunt ramuri din rădăcină, din tulpină. Copiii noştri vor fi ceea ce suntem noi, de aceea noi nu ne permitem să facem nedreptate, să facem desfrânare, să facem înşelătorie.

Cât de importantă este binecuvântarea părinților pentru căsătorie?

Este un păcat dacă fata renunţă la părinţi pentru a se căsători cu băiatul? Ce să facă totuşi pentru a rămâne în bune relaţii şi cu părinţii?

Conștiința noastră va alege singură cum ne vom petrece veșnicia

Dumnezeu nu poate fi comparat cu părinţii care pedepsesc copiii, în cazul acesta, pentru că nu Dumnezeu este cel care zice: „Tu! La iadul veşnic!”, ci conştiinţa ta hotărăşte acest lucru, în părerea de rău a lui Dumnezeu. Şi, aşa stând lucrurile, iadul veşnic este acela pe care noi ni-l pregătim, precum tot noi suntem aceia care putem să ne pregătim Raiul veşnic.

Cum verificăm relația de prietenie înainte de a ne căsători?

Omul se verifică. Cu sinceritate îl verificăm, dar bine că-l verificăm, pentru că n-avem voie să ne periclităm mântuirea în cazul în care nu poţi să duci crucea căsătoriei nereuşite. Este posibil să şi câştigi mântuirea tocmai ducând această cruce, dar nu trebuie să încercăm prea multe. 

Când începem pregătirea pentru căsătorie?

Pregătirea pentru căsătorie este, de fapt, pregătirea pentru viață. Cu cât este mai serios făcută, cu atât devine fundamentul pentru o căsnicie de durată, fericită și puternică.

Pentru a avea o familie fericită, luați binecuvântarea lui Dumnezeu

Intimităţile trebuie să rămână intimităţi şi nu trebuie anulate ca intimităţi. Or, ce vedem pe stradă nu prea este intimitate. Sărutul este o expresie foarte puternică a sentimentelor. Acest lucru este un aspect de intimitate, nu este un aspect public.

De ce spui că Raiul nu există?

Noul Testament afirmă veşnicia iadului, veşnicia Raiului; Dumnezeu nu poate fi comparat cu părinţii care pedepsesc, pentru că Dumnezeu nu pedepseşte, iar veşnicia iadului o stabileşte conştiinţa omului.

Biserica funcționează ca un trup, la fel ca şi familia

Biserica, asemenea familiei, funcţionează ca un corp, exact ca un corp uman. Adică există o preocupare a mâinii pentru picior, a piciorului pentru creier şi aşa mai departe, şi nu se ceartă organele între ele. Fiecare are rolul lui, iar când un organ suferă, tot trupul suferă.

Vremea trece și în căsnicie. Sentimentele rămân?

Dacă am reuşi să devină în ochii noştri soţul sau soţia noastră transparent, transparentă, iar dincolo să-L vedem pe Dumnezeu, atunci se menţine această intensitate.

Pagini