obrăznicie

Copiii – între libertate absolută și nevoia reală de îndrumare

Tânărul are nevoie de un povăţuitor duhovnicesc, care să-l sfătuiască şi de care să asculte, ca să călătorească cu siguranţă duhovnicească, fără primejdii, fără frică şi fără să se împotmolească. Fiecare om, cu cât creşte, cu cât înaintează în vârstă, cu atât dobândeşte experienţă şi de la sine, şi de la alţii. Un tânăr nu are această experienţă. Unul în vârstă foloseşte experienţa dobândită de la sine şi de la alţii pentru a-l ajuta pe tânărul neexperimentat să nu facă gafe. Atunci când tânărul nu ascultă, face experienţe cu sine însuşi. În timp ce, dacă ascultă, va avea câştig.

Vorbirea deșartă ascunde semințele tuturor patimilor

Alungă departe de tine duhul multei grăiri, că în el sunt tăinuite seminţele tuturor patimilor: acolo e minciuna, acolo e obrăznicia, acolo sunt osândirea şi clevetirea, acolo e vorbirea spurcată şi nebunească.

Părinţii nu trebuie să se mâhnească atunci când copilul lor este vioi

Nu sunt vinovaţi copiii, deoarece ei, pentru a creşte normal, au nevoie de curte ca să se poată juca. Acum, sărmanii, sunt închişi în blocuri şi sunt constrânşi, nu pot alerga liberi, nu se pot juca, nu se pot bucura.

Păcatele care izvorăsc din iubirea de sine

Vârfurile răutăţii care se nasc din iubirea de sine, adică slava deşartă şi mândria, le alungăm cu fapta bună făcută în ascuns, iar pe mândrie o surpăm atunci când punem toate isprăvile noastre pe seama lui Dumnezeu. Iubirea de sine este izvorul a toată răutatea, iar lepădarea de sine este rădăcina tuturor virtuţilor. Din lepădarea de sine izvorăsc alte virtuţi care se împotrivesc şi omoară iubirea de sine.

Fugi, fugi cât poți!

Fugi de lene și trândăvie. Stai deștept și treaz cu gândurile și cu faptele ce se potrivesc stării tale.

Vorbirea deșartă este prilejul multor păcate

Multa vorbire aduce tot atâta vătămare trezviei și rânduielii lăuntrice cât toate celelalte simțuri dimpreună, căci ea se leagă de obiectele tuturor simțurilor și silește sufletul să vadă chiar și când nu vede, să audă chiar și când nu aude, să pipăie chiar și când nu pipăie.
Întrebare pe tema copii

Fiul meu este neascultător și face multe rele. Cum îl pot aduce pe calea cea bună?

Magda întreabă:
Dragă părinte, sărut mâna! Fiul meu cel mare tot timpul e pus pe rele. Ce să fac? E pus pe ceartă, nu ascultă, nu învață, se ceartă și se bate cu fratele său mai mic! Nu știu ce să-i mai spun. Nu știu ce să-i mai fac. Ce mă sfătuiți să fac?
Răspuns:
Draga mea, nu știu dacă de mic l-ai adus duminical la Liturghie. Nu știu dacă de mic l-ai împărtășit în fiecare duminică. Dacă l-ai ținut aproape de Dumnezeu, dacă i-ai vorbit despre Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a fost întotdeauna cu tine și cu copilul tău, cu copiii tăi! Dacă l-ai crescut în atmosfera duhovnicească, în așa fel încât, el să aibă niște repere, niște limitări, niște limite ale conștiinței lui. Nu știu dacă l-ai spovedit des și l-ai împărtășit des pe... (citește tot răspunsul)
pr Vasile Ioana

Nimic nu este mai puternic decât smerenia

Așa cum flacăra ce se înalță din vreascurile subțiri se aprinde și în același timp se face scrum, în timp ce firea lemnelor tari nu se aprinde cu ușurință, dar păstrează vreme îndelungată flacăra, la fel și sufletele puternice și statornice nici nu ard, nici nu se sting cu ușurință, însă cele slabe le pătimesc pe amândouă într-un moment foarte scurt.

(Audio) „Doamne, cum să înțeleg tăcerea Ta? Cum să înțeleg lucrarea Ta?” - Arhim. Nichifor Horia

Cuvânt la Joia Mare - Arhim. Nichifor Horia - Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi Iași - 25 aprilie 2019

Obrăznicia în cele mici va deveni obrăznicie în cele mari

Mulți copii aud îndemnuri de tipul „Să nu respecţi nici pe cel mare, nici pe cel mic, ca să dobândeşti personalitate!”, „Calcă-i, zdrobeşte-i, ca să reuşeşti!”. Dar oare cum vor crește copiii aceștia și, mai ales, ar mai fi posibil traiul într-o astfel de lume în care toți oamenii ar gândi și ar acționa după genul acesta de „sfaturi părintești”?

Pagini