păcat

Chiar și gândul te poate transforma într-un partener infidel

Pentru a lupta cu păcatul, trebuie să-i spunem neapărat pe nume; să nu numim păcatul acesta dragoste, ci patimă. Aşa vom putea lupta mai uşor împotriva lui.

Te faci mucenic, mărturisind credinţa cea bună

Cel ce este iubitor de arginți și iubitor de dulceți, și își închide îndurările sale față de fratele său și nu miluiește pe aproapele său, acela s-a lepădat de Iisus și idolilor slujește, că se închină făpturii mai mult decât Făcătorului, iar iubirea de arginți este rădăcina tuturor răutăților.

În încercări dovedim dragostea noastră către Dumnezeu

Fericit cel care va pricepe această adâncă sarcină a sa și va merge cu pas neșovăielnic spre Dumnezeu, biruind încercările venite din partea trupului și lumii, luptându-se cu lumea și cu stăpânitorul acestei lumi, ce ne înșală fără încetare prin pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții.

Să creștem copiii noștri să fie oameni liberi!

Aşadar, scopul educării adolescenţilor noştri este educarea voinţei, adică a libertăţii creştine. În lumea contemporană poate să-şi păstreze credinţa doar omul liber, omul care intră în această lume cu o percepţie neviciată asupra ei, care se conştientizează pe sine însuşi ca pe o persoană liberă în Hristos. Despre această libertate vorbeşte Apostolul Pavel, această libertate suntem chemaţi să o cultivăm în copiii noştri. 

Când se apropie deznădejdea, fugiți cu gândul la iubirea fără margini a lui Dumnezeu

Vrăjmaşul vă dă anume aceste gânduri, vrând să vă împingă în păcatul disperării şi al deznădejdii. Şi iarăşi vine căderea. Să nu se întâmple asta! Când vrăjmaşul se apropie cu deznădejdea de dumneavoastră, fugiţi cu gândul la iubirea fără margini a lui Dumnezeu şi la milosârdia Lui. Iar când se va ridica mândria, amintiţi-vă de adâncimea căderii dumneavoastră.

Cum să ne purtăm cu aproapele nostru, ca să împlinim porunca dragostei?

Spun bătrânii că foamea este cel mai bun bucătar, iar sărăcia cel mai bun gospodar. Tot aşa şi cu mântuirea sufletului nostru. Râvna, rugăciunea şi smerenia ajută cel mai mult pe calea mântuirii.

Scot mintea mea și o pun pe a starețului meu, aceasta este ascultarea

Trebuie să facem ascultare. Scot mintea mea şi o pun pe a stareţului meu; aceasta este ascultarea.

Ieroschimonahul Paisie Olaru – despre chemarea pentru viaţa monahală

Unii vin la mănăstire că văd slujbe frumoase, sau la îndemnul unor rude, sau din sărăcie în familie, sau că sunt puţin bolnavi, sau că nu se înţeleg în casă, sau ca să se pocăiască de păcatele tinereţii, sau ca să ajungă preoţi, sau din alte pricini. Însă cel mai bine este când vine omul chemat de Dumnezeu, prin glasul stăruitor al conştiinţei şi cu binecuvântarea duhovnicului său. Aceasta este cea mai frumoasă chemare de Sus la viaţa îngerească!

Nu mai purta grijă de ce fac alții, ia seama la ce faci frăția ta!

Vezi pe cineva că a greșit, să-ți fie milă de el: „Doamne, săracu’, uite ce i-a făcut diavolul…” și să nu judeci pe nimeni.

Ușa Raiului e deschisă, însă deznădejdea ne împiedică să vedem limpede

Numai noi să vrem să intrăm în el, Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Mai aduce pe câte unul și cu de-a sila, mai trimite o boală, un necaz, dar „pe dătătorul de bunăvoie îl iubește Dumnezeu”.

Pagini