păcat
 

Câți dintre noi ascultăm glasul lui Dumnezeu?

Și mintea omului înainte de păcat era atât de luminată și înțelegătoare încât Dumnezeu l-a pus pe om să dea denumire la toate viețuitoarele făcute de El. Dar cum a știut omul să le dea nume?

„Părinte Porfirie, cum să mă las de fumat?”

De fiecare dată când îţi vine să fumezi, spune „Doamne, miluieşte-mă!”. Rugăciunea către Hristos este soluţia oricărei probleme.

Pierdem timpul fără rost, iar în pragul morții vom dori o clipă în plus

De suflet, care este veşnic şi nemuritor, trebuie să avem mare grijă, ca să nu-l pierdem. Sufletul nostru se pierde atunci când urmăm calea păcatului, când dobândim „cancerul” fărădelegii. Atunci suferim moarte sufletească, adică despărţirea pe veşnicie a sufletului de Dumnezeu.

Mândria pierde într-o clipă ce câştigă sufletul într-o viaţă de rugăciune

Din cauza mândriei nemăsurate se întâmplă toate grozăviile de pe lumea asta, oamenii nu îşi mai văd limitele decât în ceasul de pe urmă…

Cum sădim rugăciunea în sufletele copiilor?

Când copiii sunt mici, trebuie să existe reguli în casă care, pe măsură ce cresc copiii, încet, încet, trebuie micşorate, retrase, pentru că trebuie dată libertate copiilor.

Protosinghelul Vichentie Mălău – sfaturi pentru mântuirea în viața de mănăstire

– Vai, părinte, mă înfricoşez de jurământul călugăresc!  – Nu te teme, frate! Ai nădejde că ai primit Duh Sfânt. Începe a lucra câte puţin, până vei deprinde fapta bună. Caută mai întâi să ai conştiinţă curată, să nu te mustre de nimic la apusul soarelui. Apoi, păzeşte-ţi mintea de gânduri rele, fă cu dragoste orice ascultare şi zi mereu „Doamne Iisuse”.

Întotdeauna să mistuim păcatele noastre cu focul pocăinței

Foto: George Bosancu

Esența păcatului, diavolesc sau omenesc, este neascultarea de Dumnezeu

Foto: George Bosancu

Cei mai buni profesori de religie rămân părinții

Dacă nu învaţă credinţa în casă de la părinţi, nu au nici o educaţie. Ei fac toate răutăţile, fără mustrare de conştiinţă. Şi atunci plâng mamele. Câte mame vin şi plâng aici...

Ce să fac acum, părinte?

Pe om nu-l poţi ajuta decât în măsura în care vrea şi el să fie ajutat. Dacă nu vrea omul să-l ajuţi, nu-l poţi ajuta, n-ai cum intra în componenţa fiinţei lui, în existenţa lui, decât dacă îţi dă voie el, decât dacă vine el şi zice: „Părinte, ce am de făcut?”. Și-atunci, îi spui.

Pagini