păcat

Nevoințele credincioșilor sunt poruncile

Unii însă se împiedică întru cuvintele lor și grăiesc: „Voim să facem poruncile și nu putem, de păcat cu stăpânire ținuți fiind”.

Protosinghelul Ioanichie Moroi – smerenia ce biruieşte cursele vrăjmaşului

Odată, bătrânul a pătimit o oarecare ispită din lucrarea vrăjmaşului. Deci, mustrându-se pe sine, a doua zi a spus în biserică: „Părinţilor, de acum nu pot să vă mai fiu egumen şi părinte duhovnicesc, căci am greşit înaintea Domnului. Căutaţi alt povăţuitor în locul meu”.

Cele trei chipuri ale cinstirii de Dumnezeu

Dumnezeu cu harul Său cel atotputernic va curăța, precum știe, păcatele noastre.

Oamenii se vor mântui prin milostenie

Povața mea este următoarea: să așteptăm și să îndurăm necazurile fără crâcnire, fără supărare, astfel încât, prin hăți­șul des al întâmplărilor, nu cumva să pierdem veridicitatea chipului uman.

Păcatul e despărțirea de Dumnezeu

Oare cum am putut și mai putem încă răbda murdăria, praful și păienjenii din cămările inimilor noastre, trăind într-o oarbă nepăsare, în această neorânduială, în miasma fărădelegilor noastre?!

De ce se roagă oamenii rău?

Nici prin gând să nu-ți treacă: „am făcut cutare și cutare faptă bună; așadar, dă-mi cutare și cutare lucru”. Tot ce ai făcut să socoți ca ținând de datoria ta; erai dator să faci toate aceste fapte.

Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu are capăt?

Dar ce e de făcut cu cei care sunt plini de rău peste măsură și nu vor să se îndrepte? Aceștia se scot singuri în afara granițelor milostivirii dumnezeiești și rămân acolo fiindcă nu vor să plece.

Protosinghelul Ioachim Spătaru – jumătate de secol de duhovnicie

Chilia lui din lavra mănăstirii era un adevărat paraclis şi casă de oaspeţi pentru credincioşi. Căci era cunoscut şi căutat de multă lume de la munte şi de la şes, din Bucovina şi din Ţara de Jos. Toţi ştiau bunătatea bătrânului, se foloseau de cuvintele lui şi băteau cu încredere în uşa chiliei sale.

Necazurile sunt scrisori de la Dumnezeu

El este cel ce le îngăduie pentru ispășirea unor păcate ale noastre. Niciodată să nu învinovățim pe nimeni, ci totdeauna noi să ne socotim vinovați de ceea ce ni se întâmplă. Și să nu ne mirăm.

Boala slăbănogului a fost o pedeapsă pentru păcate

Păcatul este pricina tuturor necazurilor omului, atât în timp, cât și în veșnicie.

Pagini