păcate

Nu lipsa păcatelor aduce pacea inimii, ci inima smerită

Pacea inimii înseamnă să ştii să nu te clatini atunci când vin păcatele asupra ta. Că zice David „de şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica” şi „fericit bărbatul căruia nu-i va socoti Domnul păcatul”. Auzi, fericit nu cel ce nu păcătuieşte, ci cel căruia Domnul nu-i va socoti păcatul!

De ce îi cinstim noi pe sfinţi şi ne rugăm lor?

Şi după cum aceia care câştigă concursul, capătă experienţă, şi la rândul lor îşi formează discipoli pe care să-i iniţieze să câştige şi ei medalii şi concursuri, tot cam aşa ne folosim şi noi de virtuţile şi experienţele sfinţilor, pentru a ne fi mai uşor spre câştigarea luptei.

Influenţa unei femei credincioase se răsfrânge asupra întregii familii

Cum să preţuim valorile duhovniceşti morale? Cum să-i ajutăm pe copiii noştri să-şi păzească curăţia trupească şi sufletească? Creştinul nu ştie nici un alt mijloc în afară de a se adresa după ajutor către Cel Întrutotpreabun şi Preamilostiv Domn al nostru Iisus Hristos.

Care sunt condiţiile canonice ale Spovedaniei?

Dacă condiţiile canonice sunt împlinite, duhovnicul este dator să facă dezlegarea păcatelor mărturisite, punând mâinile pe capul credinciosului care stă în genunchi.

În Biserică, iubirea lui Dumnezeu se face cunoscută prin Duhul Sfânt

Nimeni nu cunoaşte de la sine ce este iubirea lui Dumnezeu, dacă nu-L învaţă Duhul Sfânt; dar în Biserica noastră iubirea lui Dumnezeu se face cunoscută prin Duhul Sfânt şi de aceea vorbim despre ea.

Neluarea în tragic a păcatelor

Caricaturizarea obscenităţii îi răpeşte diavolului masca tragică şi mantia strălucitoare a iluzionistului.

Pocăinţa – leac împotriva nefericirii duhovnicești

Şi cei mai duhovniceşti oameni nu şi-au asigurat viaţa lor, de aceea se şi ţin pe ei înşişi în „asigurarea” lui Dumnezeu şi nădăjduiesc în El deznădăjduindu-se doar de „eul” lor.

Rugăciunile sfinţilor ne ajută în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte

Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greşelile morţilor, care sunt cauzate de neputinţe omeneşti, şi vrea să-i aşeze în lăcaşul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeieşti păcatele pe care le-au făcut morţii, din slăbiciune omenească...

Păcatele îl înnegresc într-atât de tare pe om, încât îl fac precum smoala

Prin faptele tale te poţi mântui, dar tot prin ele te poţi îngropa în iad. Din faptele tale te vei îndrepta, şi tot din faptele tale te vei osândi.

Darul recunoştinţei şi al mulţumirii

În fiecare moment favorabil al lucrurilor, dar şi în momentele de nenorocire, la sănătate, precum şi în luptele cu boala, la bucurie, dar şi la necaz, noi trebuie mereu să oferim tămâia înmiresmată a recunoştinţei noastre dinaintea tronului Dumnezeirii ca nişte slugi nevrednice care au primit mila prin preacuratul sânge al lui Hristos. 

Pagini