păcate

Socrii - tată şi mamă?

Când vin la mine la spovedit oamenii, îi întreb: Îţi trăiesc părinţii? „Da.” Îţi trăiesc socrii? „Da.” Le zici tată şi mamă? „Nu.” Du-te şi le zi tată şi mamă, şi-apoi vii la mine. Fără condiţia aceasta eu nu dau dezlegare de păcate! 

Pocăinţa ne renaşte

Pocăinţa trebuie să fie singura noastră cale către Dumnezeu. 

Să ne spovedim cât mai des!

 Dacă ai spus tot ce ai avut pe sufletul tău, atunci tot ce a înregistrat Satana în catastifurile lui se şterge automat şi rămâne sufletul nostru curat.

Ortodoxia nu convinge, ci seduce

Noi să fim şi să rămânem drepţi în faţa lui Dumnezeu, cu dreptatea lui Dumnezeu, dreptate care se traduce în iubire; şi cu iubirea putem birui toate încercările. Mult mai multă putere are cel care pare slab, având dragoste.

Rugăciunile sfinţilor ne ajută în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte

Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greşelile morţilor, care sunt cauzate de neputinţe omeneşti, şi vrea să-i aşeze în lăcaşul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeieşti păcatele pe care le-au făcut morţii, din slăbiciune omenească...

O pildă despre lucrurile omeneşti şi faptele bune

Se cuvine fiecăruia ca în curăţenie să-şi câştige faptele bune, ca nu în zadar să se ostenească.

Roagă-te fără niciun fel de interes și atunci Hristos îți dăruiește harul Său

Când înaintezi în lucrare, nu mai este cugetul rugăciunii cel care se aude în minte, ci este altceva. Este ceva pe care îl simţi înlăuntrul tău, dar fără ca tu să te străduieşti în vreun fel. Acest „ceva” este harul dumnezeiesc, pe care ţi-l dăruieşte Hristos.

Cum să împăcăm viața în societate cu ascultarea de duhovnic, fără să fim extremiști?

În funcție de subiect și de pocăința acestuia (dacă-i pare rău, dacă varsă o lacrimă) duhovnicul are latitudinea să-i dea un maxim, dacă este mai îndărătnic și are nevoie de mai multă îndreptare, sau să-i dea un minim, iar la a doua vizită să-l absolve complet.

Să avem curajul să-i spunem răului pe nume

Să ne întristăm că tolerăm nelegiuirile, să ne întristăm că ne facem părtaşi la nelegiuirile din jurul nostru, să ne întristăm că n-avem curajul să stăm împotriva răului, să ne întristăm că n-avem curajul să-i spunem răului pe nume ci, ca să ne meargă nouă bine, ca să n-avem vorbă, ca să n-avem confruntări, tăcem. 

„Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc pe Tine, cum am iubit altădată păcatul!”

Pentru că tot cu iubirea pe care o port în suflet am iubit şi păcatul, acum aş vrea să Te iubesc pe Tine, măcar aşa cum am iubit păcatele de odinioară.

Pagini