păcate

Cât de frumoasă e iertarea!

Și cât de frumos este să ierți! Sufletul devine atât de ușor și liniștit! După ce a iertat, omul cearcă o așa umilință, încât e gata să îmbrățișeze lumea întreagă, să-i iubească pe toți oamenii și să ierte toate.

Unde este mintea, acolo este și inima

Locul inimii trebuie să-l cauți cu suplețe: când rugăciunea va crește, ea însăși va căuta acel loc.

Dragi tineri, dar la examenul de conștiință cine ia notă de trecere?

Să fim oameni cu adevărat, să avem în noi omenia. Smerenia se poate asemăna cu omenia. Din păcate, în lumea de astăzi este foarte puțină omenie. Fiecare e hrăpăreț, trage la sine să fie plin de cât mai multe milioane, iar altul nu are nici de pâine. Așa încât, tânărul să se gândească și la toate lucrurile pe care le-am spus. A trăi viața zadarnic, a o trăi în patimi, în desfrâuri, în beții, în petreceri fără rost este o pierdere de timp și înseamnă pierderea veșniciei ‒ veșnicia fericirii pentru care suntem creați.

La Judecata viitoare, trupul va învia așa cum a fost

Fiecare persoană în parte își are trupul său. Trupul a murit, a trecut în putreziciune, însă acel trup va învia așa cum a fost.

Trebuie să ne considerăm o viață întreagă păcătoși?

Dumnezeu a zis că pentru cei păcătoși a venit. Noi de ce vrem să ne osebim de ei?

Răbdarea bolii cu mulțumire este mai mare înaintea lui Dumnezeu decât alte feluri de îndreptare

Prin aceasta, și de păcate ne curățim, și de patimi ne izbăvim.

Ce înțelegem prin moarte?

Prin moarte înțelegem două lucruri: moarte fizică, adică despărțirea sufletului de trup, și moarte duhovnicească, adică călcarea poruncilor lui Dumnezeu, care ucide și sufletul, și trupul omului păcătos.

Mântuirea nu e lucru ușor

Pentru a sta în luptă cu păcatul trebuie să fim înarmați cu armele credinței, a dragostei, a smereniei, a sincerității, a răbdării și a împlinirii voii lui Dumnezeu, care dorește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină.

Să avem curajul să-i spunem răului pe nume

Să ne întristăm că tolerăm nelegiuirile, să ne întristăm că ne facem părtași la nelegiuirile din jurul nostru, să ne întristăm că n-avem curajul să stăm împotriva răului, să ne întristăm că n-avem curajul să-i spunem răului pe nume ci, ca să ne meargă nouă bine, ca să n-avem vorbă, ca să n-avem confruntări, tăcem. 

„Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc pe Tine, cum am iubit altădată păcatul!”

Pentru că tot cu iubirea pe care o port în suflet am iubit și păcatul, acum aș vrea să Te iubesc pe Tine, măcar așa cum am iubit păcatele de odinioară.

Pagini